Bataia NU este rupta din Rai!
|
"Inca nu stim cum ar arata lumea în care copiii ar fi crescuti fara a fi supusi umilintelor, în care parintii i-ar respecta si i-ar trata serios, ca pe niste fiinte umane."
|
|
Alice Miller, Pentru binele tau propriu, 1987
|
Capitolul VIII.
DE CE ADULTII LOVESC COPIII? raspunsuri la argumente obisnuite
Epoch Worldwide si Radda Barnen au experienta combaterii tolerantei legale si acceptarii sociale a pedepsirii fizice în multe tari si culturi diferite din întreaga lume.
Adultii au adeseori argumente pentru justificarea pedepsei fizice aplicate copiilor. Urmatoarele pagini sugereaza raspunsurile la cele mai frecvent invocate astfel de argumente.
Pedepsirea fizica este o parte necesara în crestere si educatie. Copiii învata, din palmuire sau din bataie sa îi respecte pe cei mari, sa distinga ce este rau si ce este bine, sa respecte regulile si sa munceasca din greu. Fara pedepsirea fizica, copiii ar fi rasfatati si nedisciplinati.
Copiii au nevoie de disciplina si, în special, trebuie sa învete auto-disciplina. Pedeapsa fizica este o forma de disciplina ineficienta. Cercetarile au aratat ca aceasta îi determina pe copii sa se comporte diferit, pentru ca ei nu înteleg ce ar trebui sa faca si nu îsi dau seama de ceea ce este bine. Faptul ca parintii, profesorii sau alte persoane trebuie sa aplice aceeasi pedeapsa pentru aceeasi greseala, aceluiasi copil, demonstreaza ineficienta pedepsei cu bataia. Palmuirea, lovirea sau bataia sunt substitute sarace pentru mai multe forme pozitive de disciplina care, departe de a-i rasfata pe copii, asigura faptul ca ei învata sa se gândeasca la altii si la consecintele actiunilor lor. în tarile în care agresiunea fizica este interzisa, nu au aparut probleme cu copii nedisciplinati, în scoli sau în familii, odata cu oprirea pedepsirii fizice.
"Palmuirea sau lovirea unui copil constituie un act de violenta, la fel cum si lovirea sotiei este un act de violenta... Diferenta dintre a lovi un copil si a lovi o consoarta este aceea ca lovirea copiilor este înca legala si ca parintii nu realizeaza efectele negative ale pedepsirii corporale pentru ca acestea nu apar decât mai târziu, în viata de adult a copilului." Murray A Straus, Lovind demonul din ei, Lexington Books, 1994.
Am fost batut când eram copil si nu mi-a fost produs nici un neajuns. Ba, din contra, nu as fi unde sunt azi daca parintii sau profesorii nu m-ar f i pedepsit fizic
Parintii care îsi lovesc copiii în mod curent au fost si ei loviti, la rândul lor, atunci când au fost copii. Nu are sens sa acuzam generatia anterioara de lovirea copiilor, pentru ca aceasta a actionat în acord cu obiceiurile de la acea vreme. Oricum, vremurile se schimba si, odata cu ele, atitudinile sociale. Sunt o multime de exemple de persoane adulte care nu au fost lovite când erau copii si au avut succes în viata, precum si mai multe exemple de persoane care au fost pedepsite si al caror potential de succes în viata a fost scazut.
Copiii pot fi adeseori dificili si obositori, iar parintii îi lovesc câteodata din furie sau suparare si pentru ca nu au cunostinte despre metode alternative de educatie.
"Multi parinti care sunt cercetati pentru lovirea copiilor lor se apara spunând: nu am avut intentia de a-l rani, ci doar i-am administrat pedeapsa fizica pe care sunt îndreptatit s-o aplic. Atâta timp cât nu este înteles ca un parinte nu poate folosi vio!enta în educatia unui copil, va fi dificil sa fie oprita sau redusa violenta împotriva copiilor." Ministerul de Justitie din Suedia, explicatia oficiala a scopului interzicerii legale a pedepsirii fizice. 1979.
Este o mare diferenta între bataia vicioasa si o palmuire nesemnificativa pe care parintii o administreaza copiilor lor. Aceasta nu este periculoasa, nu cauzeaza durere puternica si nu poate fi numita abuz. De ce sa fie scoasa în afara legii?
In primul rând, palmuirea nesemnificativa provoaca durere copilului si se intentioneaza acest lucru. Daca nu este corect sa lovim copiii, atunci diferenta dintre palmuiala nesemnificativa si bataia adevarata este doar una de grad. Si, uneori, pedepsele fizice minore, provoaca rani neasteptate. Lovirea copiilor este periculoasa pentru ca ei sunt mici si delicati, consecintele "palmuirilor nesemnificative" fiind: spargerea timpanului urechii, traume cranio-cerebrale, rani sau moarte din cazaturi.
Din toate cercetarile internationale referitoare la pedepsirea fizica, nici macar un singur studiu nu a relevat faptul ca aceasta produce efecte pozitive, dar sute de studii prezinta efectele negative, lata câteva dintre efectele a caror existenta a fost demonstrata în relatie cu violenta fizica asupra copilului:
Amplificarea
Pedepsele blânde din copilarie tind sa evolueze cu cât copiii cresc. Astfel, o singura palma la început se tranforma în mai multe palme si apoi în bataie în toata regula. Parintii obisnuiti sa îsi bata sever copiii explica, cel mai adesea, ca tratamentul nesanatos al copiilor lor a început de la o simpla pedeapsa fizica.
"Luati exemplul unui copil care alearga pe strada... chiar daca palmuirea, în aceasta situatie, poate îi ajuta pe parinti sa îsi descarce tensiunea si teama, nu este o metoda de a da învataturi copilului. Palmuirea nu este necesara pentru ca nu da rezultate mai bune decât alte metode si nu este recomandata din cauza efectelor vatamatoare ale acesteia. Singura forta fizica care este necesara este aceea de a-I ridica pe copil si a-lpune în afara pericolului si, tinându-l în brate, sa îi explicam pericolul." Murray A Straus, Lovind demonul din ei, Lexington Books, 1994
Incurajarea violentei
Chiar si o palma nesemnificativa poarta mesajul ca violenta este reactia la conflicte sau la un comportament necorespunzator. Agresiunea naste agresiune. Copiii supusi violentei fizice sunt mai predispus! reactiilor violente decât ceilalti copii (ciondaneala cu colegii la scoala, intrarea în anturaje periculoase în adolescenta, violenta fata de partenerii de viata sau fata de proprii copii).
Vatamarile psihologice
Pedepsele fizice pot fi daunatoare pentru copii din punct de vedere emotional. Cercetarile indica, în mod special, confuzia dintre dragoste si durere, suparare si supunere. "Te pedepsesc pentru binele tau", "Te ranesc pentru ca te iubesc", "Trebuie sa ai remuscari, indiferent cât esti de suparat sau cât de umilit te simti", în cadrul tuturor aspectelor enumerate mai sus, afectarea integritatii fizice a copiilor deschide un drum mai usor de strabatut spre comportamente proprii acestor aspecte.
Imi palmuiesc copiii pentru siguranta, ei trebuie sa învete ce este pericolul, pentru binele lor.
Daca un copil se târaste spre un cuptor fierbinte sau alearga pe un drum periculos, bineînteles ca trebuie sa folosesti mijloace fizice pentru a-l proteja îl tragi, îl ridici, îi arati si îi spui care este pericolul. Dar daca ridici mâna sa-l lovesti, pierzi secunde cruciale si foarte important ranind copilul produci confuzia acestuia asupra pericolului si îi distragi atentia de la lectia pe care vrei sa o învete.
"E gresit sa credem ca pedeapsa corporala, ca mod de a da lectii, a devenit acceptatata. E ca si cum ai proclama ca Pamântul este plat! A explica efectele negative ale pedepsei corporale este la fel de inutil ca si a explica faptul ca pamântul este rotund. Folosirea continua a pedepsei corporale este indicativul unei labilitati psihice si educationale de proportii alarmante." Len Holdstock. Educatie pentru o noua natiune, Asociatia Transpersonala din Africa, 1987.
Multi parinti îsi cresc copiii în conditii disperate, iar profesorii si toti ceilalti sunt stresati de suprasolicitare si de lipsa resurselor. Interzicerea pedepsei fizice s-ar adauga la acest stress, drept pentru care ar trebui sa se astepte îmbunatatirea acestor conditii.
Acest argument este o acceptare tacita a faptului ca pedepsirea fizica este adesea o manifestare a sentimentelor adultilor, mai degraba decât o intentie de a educa copiii, în multe familii si institutii adultii au nevoie urgenta de mai multe resurse si sustinere dar, oricât de reale ar fi problemele adultilor, descarcarea lor asupra copiilor nu poate fi justificata.
Protectia copiilor nu ar trebui sa fie conditionata de îmbunatatirea lumii adultilor.
Lovirea copiilor este o descarcare ineficienta a stressului. Adultii care lovesc copiii din suparare se simt adesea vinovati; cei care lovesc cu sânge rece ajung sa vada ca trebuie sa relationeze cu copii furiosi si plini de resentimente. Viata în familiile si în institutiile în care pedeapsa corporala a fost abandonata în favoarea disciplinei pozitive este mai putin stresanta pentru toata lumea!
Religia mea cere pedepsirea fizica a copiilor.
Oamenii au dreptul la libertatea religioasa pâna la limita la care practicarea religiei lor nu duce la încalcarea drepturilor omului. Dar, de fapt, în nici una din marile religii ale lumii cuvântul lui Dumnezeu nu cere lovirea copiilor. Expresii ca "cruta batul si rasfata copilul" apar în unele biblii, dar nu ca o doctrina. Zicale care aproba solutiile pacifiste si formele blânde de educare a copiilor pot fi gasite, în egala masura, în scripturile tuturor religiilor si în toate credintele vor fi lideri care vor denunta toate violentele asupra copiilor.
In tarile în care pedepsirea fizica este scoasa în afara legii s-au luat anumite masuri disciplinare pentru profesorii si persoanele de îngrijire care lovesc copiii, în familie, aceste legi intentioneaza sa schimbe atitudinile nu sa persecute parintii sau membrii familiei. Protectia copilului devine din ce în ce mai simpla odata ce vor fi abandonate conceptele legale confuze referitoare la "chlefaneala rezonabila". Cercetarile releva faptul ca parintii solicita ajutor imediat ce îsi dau seama ca ranirea copiilor lor este inacceptabila din punct de vedere social si legal. Serviciile de asistenta sociala admit ca nevoile copiilor sunt de regula satisfacute în familiile lor, deci parintii au nevoie de ajutor si de sustinere mai degraba decât de interventii punitive.
"Hotarând constient sa nu mai provocam durere, suferinta, constrângere, lovirea copilului în numele disciplinei, vom face alegeri care vor sustine viata si nu o vor nega. Dragostea si educatia, empatia si întelegerea nu frica, nu ura, nu furia si nici razbunarea trebuie sa fie armele noastre. Daca suntem facuti sa protejam si nu sa distrugem viata pe aceasta unica si pretioasa planeta pe care o numim Pamânt, acestea sunt alternativele pe care le avem." Philip Greven, Crutati copilul, Knopf, 1991.
Dar daca i-ati fi întrebat pe copii cum le-ar placea sa fie pedepsiti, ei ar fi ales pedeapsa fizica.
La fel de bine putem sa spunem ca tocmai de aceea nu e bine sa folosim pedeapsa fizica! Un motiv pentru care copiii prefera pedeapsa fizica este acela ca este „rapida", într-un fel, este adevarat, adica de o palmuire sau de o bataie se poate scapa repede. Acest fapt subliniaza cât de ineficienta este pedeapsa corporala ca metoda de disciplina.
Pe de alta parte, pedeapsa fizica nu trece "rapid" din cauza efectelor sale ascunse umilire, pierderea respectului de sine, încurajarea agresiunii si terorii care sunt de durata. Si, din pacate, este la fel de adevarat ca, uneori, copiii gasesc în bataie un mod de a capta atentia adultilor care, altfel, îi ignora.
|
|
