|
|
|
|
 |
| |
Fratii imparati
de Petre Ispirescu
A fost odata un biet om sarac. El avea femeie si trei copilasi. Lucra bietul om de da pe branci, zi si noapte, orice si pe unde gasea, si doua in tei nu putea lega si el. Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui.
Intr-o dimineata, plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru casa, vazu intr-un copaci un cuib de pasare, cum nu mai vazuse el pana atunci. Se mira nitel, apoi parca-i da cineva ghes, vru sa stie ca ce fel de pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib.
Isi lepada calevrii, isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se urce in el. Incet, incet, el se sui pana la cuib, se uita intr-insul, pasarea nu era, cand, ce sa vaz? un ou ca de gaina. Asa de frumos era oul si lucios, lucios, incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. In cele din urma, il lua si-l baga in san. Dupa ce se dete jos, culese cateva uscaturi, facu o sarcina mica, lua la spinare si pleca cu dansa acasa.
Copiii, cand vazura oul, sareau de bucurie. Se mira si femeia lui, caci nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. Nu stiau cum sa umble mai binisor cu dansul, ca sa nu-l scape jos sa se sparga. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si sa manance toti dintrinsul, altul zicea ca sa-l fiarba, altul zicea ca sa-l pastreze.
Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea pe bani, ca tot si-a pierdut el ziua de munca, si cu ce va prinde pe dansul sa ia nitel malai. Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca.
Se duse deci cu oul in targ. Se aseza si bietul muncitor in rand cu femeile ce vindeau oua.
Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua, dara la el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de oul lui. In cele mai de pe urma, iaca un negutator chiabur ca vine si la dansul.
- De vanzare ai oul asta, prietene? ii zise.
- De vanzare, jupane.
- Ce cei pe dansul?
- Pai, ce-i vrea sa-mi dai, jupane.
- Sa-ti dau o punga de bani.
- Ia lasa, jupane, nu-ti mai bate joc de mine, zise el si se uita in alta parte, crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou.
- Ba nici ras, nici nimic, incepu a zice negutatorul cel chiabur. Iata doua pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult.
Si scoase pungile cu bani, i le puse in mana, lua oul si pleca.
Bietul om ramase inlemnit in loc, uitandu-se dupa negutator cum se ducea. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor. Si apoi unde se mai auzise ca un ou sa se vanza cu doua pungi de bani.
Cand se destepta din zapaceala lui, pipai pungile sa vaza nu e vrun vis, apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala. Dara ia pe negutator de unde nu e. El isi cautase de drum vesel ca cumparase asa ou.
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
