Daca vazu si vazu, deschise si el pungile, se uita in ele, dara odata il luara de ochi banii ce era acolo. Apoi le stranse la loc, le baga in san si pleca sa-si cumpere merinde. Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre casa. Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie cineva sa-i ia pungile.

Cand ajunse acasa, tranti sacul jos si zise:
- Iata nevasta, ce minune facui eu cu oul ala poznas, vezi tu?
- Vaz. Dar ce e in sacul ala marele?
- Ei! dara ce nu e, aia intreaba-ma, malai, fasole, pastrama, peste sarat, ceapa, ardei, usturoi.
- Si unde le duci?
- Ia auzi: unde le duc! acasa, fa, tie si copiilor, unde sa le duc?
- Ce vorbesti, barbate, ori ai capiat astazi? Vezi, ma, ca ti le-o fi dat cineva sa le duci aiurea si tu, stiind lipsa de acasa, t-ei fi ratacit cu ele incoace. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat munca ta pe zece zile?
- Pai bine, fa, nevasta, nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala poznas, de-l gasii eu azi in padure?
- Ce spui, barbate? atat a facut oul ala, cat ai dat tu pe toate astea?
- Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea, sa vedem ce o sa mai zici!
Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat.
Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani.

Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din una, cand din alta, cum auzira zornaitul banilor, alergau de la sac la bani si de la bani la sac. Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor.
- Barbate, mai zise femeia, dara asta nu e lucru curat. Atatia bani pentru un ou de gaina!
Si pipaia banii sa vaza, nu care cumva sunt niscai fermece, ori altceva?
- De gaina, de negaina, uite, l-am vazut cu doua pungi de bani, cum ii vezi cu ochii verzi. Apoi ori ca el a facut atata, ori ca negustorul la care l-am vandut n-a fost om curat, eu nu stiu. Atata stiu numai ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce este belsug in casa noastra. Acum vezi de rosteste de masa, sa mancam si sa ne veselim.
Asa si facura. Toata ziua intr-o veselie o dusera.

A doua zi, se scula de dimineata, se gati si pleca la munca. Nu stiu insa cum facu el, nu stiu cum drese, ca se pomeni iarasi in padure. Nici el nu stia cum venise acolo, stia numai ca el la munca plecase.
Daca vazu asa, cata copaciul, se sui in el si mai gasi un ou.
Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel negustor.
Pasamite oule astea erau de diamant, care faceau de zece ori atat cat ii da lui pe ele negustorul.
El insa era bun bucuros ca lua si atat, caci scapa de saracie el si cu toti ai lui.

1	Pagina 2 din 11	3  4  5  6