N-apuca sa sfarseasca bine vorbele astea si numai ce sosira-n zbor doua porumbite albe si intrara pe fereastra in bucatarie. Dupa aceea se ivira doua turturele si apoi, intr-un alai, venira toate zburatoarele cerului, lopatand usurel din aripi. si se asezara cu toatele in jurul vetrei, facandu-si loc in cenusa. Porumbitele clatinara din capsor si incepura sa ciugule ele intai: pic, pic, pic, apoi toate celelalte incepura sa ciugule si ele pic, pic, pic, pana ce alesera boabele cele bune si umplura strachina varf cu ele. Nu trecuse jumatate de ceas si pasarelele ispravira de ales lintea si zburara iar pe fereastra afara.

Fata ii duse mamei vitrege strachinile cu linte si se bucura in gandul ei, crezand ca de asta data o vor lua si pe ea la petrecere. Dar mastera se impotrivi si acum:

– Degeaba te omori cu firea, ca tot n-o sa te iau cu noi! Nu vezi: n-ai nici straie frumoase si nici sa dantuiesti nu te pricepi… Ce vrei, sa ne fie rusine cu tine?

Ii intoarse apoi spatele si pleca la petrecere cu fetele ei cele fudule. Dupa ce ramase singura-singurica in toata casa, Cenusareasa se duse la mormantul mamei sale si, asezandu-se sub alun, grai:

Alunas drag, alunas,

Scutura-te, rogu-te-as,

Si ma-mbraca-n strai de-argint,

Numai aur si argint!

Pasarea cea alba, care se afla in alun, numai ce-i zvarli de sus o rochie tesuta toata in aur si argint si-o pereche de conduri cu alesaturi de matase si argint.

Cenusareasa se imbraca in graba si se duse la petrecere. Dar mastera si cu fetele ei n-avura cum s-o recunoasca, zicandu-si ca era pesemne vreo fata de imparat de pe alte plaiuri, atat arata de frumoasa in rochia ei tesuta din fire de aur si argint. La Cenusareasa nu se gandira nici o clipa, caci o credeau acasa, langa vatra, alegand lintea din cenusa.

1  2  3	Pagina 4 din 8	5  6  7  8