COPILUL MEU CONSUMA DROGURI
Sa spunem ca ati aflat, într-un fel sau altul, ca adolescentul pe care-l iubiti este dependent de drog. Ce faceti?
*) Cereti ajutor
Atunci când suntem într-o situatie critica una dintre primele reactii este aceea
de a cauta la altcineva o solutie, o rezolvare. Ne este mai usor sa trecem printr-o situatie critica atunci când discutam cu persoane care au trecut printr-o situatie similara. Exista sfaturile si retetele, în aceasta epoca, în care exista retete pentru orice, este imposibil sa nu le cautam si noi. De multe ori ne rezolvam problemele în acest mod. Uneori, însa, nu se potriveste reteta altuia pentru criza noastra. Uneori este nevoie de "ceva mai mult" pentru a depasi o situatie critica. Este nevoie sa va asumati aceasta situatie si sa o traiti. In aceste conditii puteti sa descoperiti propria dumneavoastra reteta.
Nu este bine ca doar un singur membru al familiei sa se ocupe de asta. Daca cei care-1 îndeamna la a consuma drog sunt numerosi, cei care-1 ajuta trebuie sa fie mult mai numerosi.
*) Câstigati de partea dumneavoastra pe cei care sunt importanti pentru
adolescent. Este bine sa aveti aliati din toate laturile vietii lui (scoala,
distractii, sport, vocatii etc). Cei care consuma si nu se straduiesc sa se
lase nu va sunt de folos, ci dimpotriva.
*) Faceti împreuna cu adolescentul un plan de interventie, specificând
clar ce consecinte s-ar ivi daca-1 încalca. Asteptati-va sa vi se testeze
limitele si fermitatea.
*) Asteptati-va la ce e mai rau: proteste vehemente, trucuri pe care nu
credeti ca le poate face, multa minciuna etc. Prea multe asteptari pozitive va vor dezamagi repede.
DE CE "reteta" altuia nu se potriveste cu situatia mea?
Fiecare individ are propriul mod de asumare si traire a situatiei
Inainte de a afla despre copilul lor ca este toxicoman, parintii si alti membri ai familiei au, deja, o atitudine în raport cu consumul de droguri si cu consumatorii de droguri. De cele mai multe ori aceste atitudini împiedica asumarea situatiei. "Este o rusine sa ai asa ceva în casa!" Multe familii "îsi asuma" situatia ca pe un stigmat. Puteti fi disperat pentru ca imaginea familiei este afectata sau pentru ca fiul care consuma droguri este singurul copil. Puteti adopta o atitudine de negare pentru ca va e greu sa acceptati ca unui membru al familiei dumneavoastra i se poate întâmpla asa ceva. în ambele cazuri este greu sa va asumati situatia. Multi parinti, dintre cei care s-au confruntat cu consumul de droguri, au reusit sa învete ca dependenta de droguri nu dispare peste noapte si ca sunt necesare rabdare si iubire din partea lor pentru ca fiul sau fiica lor sa depaseasca aceasta situatie. De cele mai multe ori, însa, prima reactie a parintilor este de a nu accepta situatia.
Fiecare individ are nivelul sau de tragedizare a unei situatii
Fenomenul "tragedizarii" este tipic în faza imediata aflarii vestii ca fiul sau fiica consuma droguri. Pentru ca familia functioneaza ca un sistem, aceasta capcana a tragedizarii îi poate înghiti nu numai pe parinti ci întreaga familie. "Nu ma mai pot ocupa de serviciu. Mi-e teama ca o sa-mi pierd postul. Nu mai am chef sa fac nimic, nici eu si nici sotul. Nu îmi pot reveni." Acesta este unul
din momentele în care parintii se prezinta la un specialist, fie el din domeniul dezintoxicarii, psihiatriei sau psihoterapiei.
Majoritatea parintilor tragedieaza exagerat în privinta situatiei. Desi este de o gravitate deosebita, consumul de drog are limitele lui si nu este un lucru absolut. El afecteaza puternic dezvoltarea sociala a individului, dar nu-1 ucide în cele mai multe cazuri; majoritatea fostilor consumatori de drog pot fi întâlniti si la vârsta de saizeci de ani, ca neconsumatori.
Fiecare individ are propriile sale nevoi
Atunci când starea de dependenta este instalata, bineînteles, primul pas care trebuie facut este dezintoxicarea. Este simplu! Dar este persoana dependenta de acord cu dezintoxicarea? Doreste ea sa se lase de consumul de droguri? Parintii care au trecut prin aceasta situatie stiu foarte bine ca daca fiul sau fiica lor nu îsi doresc dezintoxicarea, recaderea se va întâmpla în timpul dezintoxicarii, imediat dupa iesirea din sectia de dezintoxicare sau în paralel cu tratamentul ambulatoriu pentru suport. Asadar, copilul dumneavoastra se poate afla în stadiul pe care doi specialisti în toxicomanie, Prochasca si Di Clemente, îl numesc de precontemplare. Este vorba despre acel stadiu în care consumatorul de drog nu considera consumul o problema pentru el. El gaseste tot felul de rationamente pentru a-si justifica comportamentul. Drogul îi ofera numai avantaje. "Este modul meu de a ma distra." "Ma ajuta sa ma simt bine si nu exista nimic care sa ma faca sa ma simt bine atât de repede. Altfel ma plictisesc. Toti prietenii mei consuma." Acestea sunt justificari tipice pentru aceasta faza de precontemplare. în acest stadiu un rol foarte important îl poate avea psihoterapeutul care poate lucra cu toxicomanul asupra sistemului de motivatie, având suportul parintelui. Pentru a renunta, din proprie initiativa, la consumul de droguri fiul sau fiica dumneavoastra are nevoie de motivatie. Acesta este unul dintre momentele în care terapeutul se poate manifesta în
acest triunghi toxicoman-parinte-terapeut. Parintele care a depasit faza de "tragedizare" poate acorda suport copilului aflat în situatie de criza. Parintele care nu a depasit faza de tragedizare si care nu a reusit sa accepte situatia poate sabota munca psihoterapeutului, întretinând comportamentul de consuni. Reprosurile, suspiciunea, atitudinea moralizatoare, în general, pot mentine dependenta.
Fiecare individ actioneaza pentru ca are o motivatie. Care este oare aceasta motivatie?
Sunt situatii în care ceea ce îl determina pe toxicoman sa decida sa renunte la consum si sa caute ajutor este un eveniment din viata lui:supradoza unui "prieten" de consum, lipsa banilor, parintii care nu mai vor sa-i acorde adapost sau bani, amenintarea cu parasirea din partea iubitei. Acestea tin de o motivatie exterioara care îl poate ajuta pe consumatorul de drog sa se decida sa renunte. Aceasta determina situatia în care el se poate prezenta la un specialist. Poate veni însotit de parinti, de alte rude, de un prieten, de iubit(a) sau singur. Caracteristic pentru aceasta faza pe care, Prochasca si Di Clemente, o numesc de contemplare este acceptarea faptului ca dependenta a devenit o problema. Toxicomanul recunoaste aceasta problema dar nu se simte
capabil de a face ceva.
De multe ori însa, aceasta acceptare a faptului ca exista o problema în legatura cu consumul de droguri este numai un rezultat al constrângerii exercitate din exterior. De multe ori consumatorul de drog nu este convins ca are o problema. El poate ajunge si la dezintoxicare fara sa fie convins ca ar avea o problema. Bineînteles, în acest caz recaderea bate la usa. "Daca ai sta singur, ai avea bani si nu te-ar batea nimeni la cap ai consuma în continuare?" La aceasta întrebare multi dintre cei care, initial, venisera cu ideea ca trebuie sa renunte la consum raspund afirmativ, în acest caz este vorba, asadar, de o falsa motivatie. In
aceasta situatie e constient, oare, parintele ca renuntarea la dependenta nu se poate face peste noapte? Sunt frecvente cazurile în care parintelui îi place sa creada ca dupa o saptamâna de psihoterapie sau dupa o saptamâna de dezintoxicare dependenta a disparut. Asadar, acel lant abstinenta-recadere, cu care ne-am întâlnit des în experienta noastra, este întretinut de o falsa motivatie. Motivatia reala nu se poate capata decât în momentul în care consumatorul admite ca dependenta de drog a devenit o problema pentru el. Asadar, parintele ar trebui sa fie constient de faptul ca o motivatie reala nu se poate obtine de azi pe mâine.
Fiecare individ continua se actioneze pentru ca are o motivatie puternica
Momentul în care toxicomanul a admis ca are o problema este un moment-cheie. El poate ajunge sa admita acest lucru dupa o anumita perioada de consum sau dupa o anumita experienta de abstinenta-recadere. La un moment dat, apare deci, în istoria unui consumator de drog în care conflictele si inconfortul legate de consum sunt prea mari decizia de a face ceva, ca urmare a unei hotarâri proprii. Aceasta situatie înseamna ca toxicomanul este în faza de determinare. Daca el si face ceva concret, toxicomanul se gaseste în faza de actiune conform celor spuse de Prochasca
si Di Clemente.
In perioada post dezintoxicare exista o centrare pe explorarea
comportamentului de consum (importanta ritualismului în consum, importanta stilului de viata în consum, importanta sistemului de relatii în consum.) în aceasta perioada persoana dependenta poate învata cum sa faca fata situatiilor de risc crescut (situatii în care ar putea relua consumul de drog), poate explora propriile nevoi si poate deveni receptiv la nevoile altora, îsi poate descoperi noi interese si modalitati de a-si petrece timpul liber si îsi poate descoperi o orientare profesionala. Redescoperirea "lucrurilor simple"
se poate întâmpla tot în aceasta faza si familia ar putea sprijini aceasta redescoperire. Atunci când spunem "lucruri simple" ne referim la lucruri pe care parintii si alti membri ai familiei le pot face împreuna cu tânarul toxicoman si care ar putea reformula relatia între el si ceilalti membri ai
familiei, însarcinarea tânarului cu mici responsabilitati care tin de gospodarie ar fi unul dintre aceste lucruri simple. Toate aceste activitati pe care tânarul dependent le-ar realiza împreuna cu familia ar putea cataliza refacerea relatiilor familiale. Activitatile initiate în faza de actiune pot fi consolidate în faza de mentinere (Prochasca si Di Clemente), în aceste doua faze parintii trebuie sa dea dovada de o mare flexibilitate. Deoarece tânarul dependent este într-o perioada de cautare, de explorare a noi interese si nevoi care ar putea sta la baza modificarii stilului sau de viata, parintele ar putea fi o oglinda a acestuia, oferind suport, întelegere si acceptare. Flexibilitatea se refera tocmai la aceasta însotire a tânarului dependent în cautarea lui. A fi flexibil poate fi dovada cresterii receptivitatii în raport cu nevoile propriului copil. Poti fi, însa, receptiv la nevoile altuia numai daca stii sa fii receptiv la nevoile tale. Din experienta noastra putem spune ca putini parinti pot face acest lucru. Psihoterapeutul poate fi "activat" si în acest caz în cadrul triunghiului toxicoman-parinte-psihoterapeut. Parintele poate învata împreuna cu el cum sa fie receptiv la propriile nevoi pentru a putea fi disponibil si pentru nevoile altuia. Atunci când nu stii sa fii receptiv la nevoile tale se întâmpla, în asa fel, încât ajungi sa atribui nevoile tale celuilalt, în cele mai multe cazuri celor apropiati. Intr-o asemenea situatie poate aparea presiunea schimbarii.
|
