Ursuletul de plus - creat la sfarsitul secolului al XIX-lea

Jucariile se schimba, dar modul in care le folosesc copiii este indispensabil si universal, spun psihologii. Cei mici au nevoie de ele ca sa creasca, ca sa-si dezvolte corpul si spiritul. Jucaria este un martor al copilariei, dar nu numai atat: este si un model la scara redusa al lumii in care traim. Ii ilustreaza inventiile, ii reproduce evenimentele istorice si politice. Astazi, jucaria capata un nou statut: din obiect de consum, a devenit subiect de studiu si, mai nou, exponat de muzeu. Primele jucarii care s-au pastrat dateaza din Egiptul antic, din Grecia clasica, de pe vremea romanilor; sunt obiecte din lut, din carpe sau din fildes, si faceau obiectul unui comert asiduu in bazinul mediteraneean. Paradoxal, jucariile din Evul Mediu s-au pastrat mai putin, desi in Europa au stat la baza dezvoltarii unui adevarat artizanat de produse din lemn. Doar jucariile de lux, din secolele XVII-XVIII, au rezistat pana in zilele noastre: sunt casute de papusi din Olanda sau Germania, capodopere ale mesterilor ebenisti si aurari. In secolul al VIII-lea, jucariile se diversifica - amuza si educa in acelasi timp. Soldatei de alama sunt turnati in serie la Nurenberg, care devine centru european in materie de produse distractive pentru cei mici. In secolul urmator, jucariile sunt fabricate deja la scara industriala: papusi si soldati de plumb, jocuri de societate... Cu toate ca pretul lor este mult mai accesibil, ele raman totusi apanajul familiilor instarite. Ursuletul de plus a fost creat la sfarsitul secolului al XIX-lea, autoarea fiind o anume Margarete Steiff; in Europa, devine insa la moda abia dupa ce inregistreaza primele succese in Statele Unite, sub denumirea Teddy Bear. "Lansarea" lui coincide cu aparitia creselor si gradinitelor. Sfarsitul secolului respectiv este recunoscut si drept varsta de aur a papusii: faimosii "bebelusi" cu cap de portelan sunt azi printre cele mai reusite piese de muzeu. Intre 1930 si 1950, sunt la moda papusile din celuloid care "fac baie"; pentru baietei, se fabrica vaporase cu vele si vase de razboi din tabla. Sunt foarte cautate si masinutele cu pedale. La inceputul secolului XX, oferta e cu totul alta. Marile inventii sunt reproduse la scara mica, pentru cei mici: locomotiva cu aburi, cinematograful... Este epoca primelor colectii private de jucarii. Dar acestea vor deveni obiect de muzeu abia prin anii '60. In momentul in care fabricatia de serie adopta definitiv materialul plastic, se schimba radical atat cifrele de productie, cat si valentele estetice ale obiectelor pentru copii. Obiect de consum curent, jucaria se banalizeaza. Ca pentru a compensa acest fenomen, colectionarii adulti organizeaza tot mai multe manifestari dedicate obiectelor dinaintea "erei sintetice".