Totul despre alegerile din Statele Unite

Politicienii americani declara ca modul in care cetatenii isi aleg presedintele este cel mai deschis si cel mai democratic din intreaga lume. Dar pentru un strain poate fi si cel mai greu de inteles. Cursa electorala se intinde in unele tari de-a lungul catorva saptamani, dar in Statele Unite candidatii la presedintie participa la un adevarat maraton presarat cu alegeri primare, conventii de partid si incheiat cu colegiul electoral.

Alegerile primare sunt primul pas in alegerea candidatului din partea unui partid. In majoritatea tarilor lumii partidele numesc un singur candidat. In Statele Unite insa, votantii care isi declara sprijinul pentru un partid sau altul aleg candidatul dintr-o lista. Alegerile primare incep in luna ianuarie. Candidatii se intrec intre ei pentru a obtine nominalizarea din partea partidului. Selectia finala are loc la Conventia Nationala a partidului respectiv, care se desfasoara vara. Alegerile pentru presedintele Statelor Unite au loc intotdeauna in luna noiembrie. In cadrul alegerilor primare, votantii ii aleg pe delegatii la Conventia partidului. In majoritatea cazurilor delegatii si-au exprimat deja sprijinul pentru un candidat. Candidatul care obtine majoritatea voturilor exprimate de delegati devine reprezentantul partidului in alegerile prezidentiale. In unele state cum ar fi Iowa nu se organizeaza alegeri primare, ci se foloseste un sistem mai complex in care delegatii sunt selectati in mai multe etape.


Conventia, eveniment politic important

Conventiile Nationale ale celor doua partide americane se constituie in doua dintre cele mai importante evenimente in politica americana. Fiecare stat soseste la conventie cu propriii delegati, care isi arata sustinerea fata de un anumit candidat la presedintie. Delegatii fiecarui stat il aleg, doar formal, pe castigatorul cursei, care devine astfel candidat la presedintie. In final, castigator este candidatul sustinut de cei mai multi delegati si, in mod firesc, el obtine si sprijinul rivalilor sai din partid. El isi alege, apoi, un partener candidat pentru functia de vicepresedinte al Statelor Unite.


Campania electorala, momentul cheltuielilor

Candidatii la presedintie se pregatesc intens pentru ultima faza a campaniei. Politicile sunt ajustate tinand seama, de multe ori, si de dorintele simpatizantilor candidatilor eliminati din cursa. Aceasta faza a campaniei este mai scurta decat cea pentru alegerile primare.

Se fac cheltuieli mari, in special, cu publicitatea la televiziune si, in mod normal, au loc dezbateri televizate intre cei doi contracandidati la presedintie.


Alegerile, un proces complex

Presedintele Statelor Unite este ales in urma unui proces electoral complex, bazat pe doua componente - voturile obtinute de candidati de la alegatorii inregistrati (scrutin popular) si voturile electorilor (votul electoral). Fiecare dintre cele 50 de state isi desemneaza un numar de electori, care au rolul de a-l alege pe presedinte. Numarul electorilor alocati fiecarui stat coincide cu numarul de senatori si reprezentanti pe care statul respectiv ii trimite in Congres - respectiv cate doi senatori si un numar variabil de reprezentanti, in functie de marimea statului. Acest numar este proportional cu populatia fiecarui stat, astfel incat Alaska, spre exemplu, are doar trei electori (corespunzatori celor doi senatori si singurului reprezentant), in timp ce California, statul cel mai populat, are 55 (doi senatori si 53 de reprezentanti).

In total, exista deci 538 de electori, corespunzatori celor 100 de senatori si 438 de reprezentanti, care formeaza asa-numitul Colegiu Electoral.


Numararea voturilor, diferita in functie de stat

Voturile exprimate de alegatori la urne sunt numarate separat de fiecare stat in parte, iar candidatul care intruneste majoritatea simpla intr-un stat primeste toate mandatele de electori alocate statului respectiv, dupa principiul "invingatorul ia tot". Doar doua state, Maine si Nebraska, fac exceptie de la aceasta regula. Aici, doar doi electori, corespunzand numarului de mandate de senatori, merg automat in contul castigatorului majoritatii in scrutinul la nivel de stat, in timp ce mandatele electorale corespunzatoare reprezentantilor in Camera sunt atribuite distinct formatiunii iesite invingatoare in fiecare district al celor doua state. Una dintre consecintele sistemului bazat pe Colegiul Electoral, considerat de multi drept "anacronic", este ca un candidat la presedintie poate pierde alegerile, avand un numar mai mic de voturi electorale, desi a obtinut majoritatea voturilor general-exprimate de populatie, cum a fost cazul chiar in alegerile din 2000, cand Al Gore a pierdut, desi a avut cu circa 540.000 de voturi mai mult decat actualul presedinte George W. Bush, care insa a obtinut 271 de mandate de electori, cu cinci mai mult decat Gore.


Avantaje si dezavantaje

Aparatorii sistemului sustin, insa, ca astfel de cazuri se intalnesc foarte rar – doar de patru ori in istoria Statelor Unite , iar de cele mai multe ori majoritatea votului electoral coincide cu cea a votului popular. In plus, sistemul a fost conceput astfel de intemeietorii Statelor Unite, tocmai pentru a da si statelor mici posibilitatea de a se exprima in cadrul federatiei. O alta teorie sugereaza ca intemeietorii sistemului bazat pe votul Colegiului Electoral au dorit sa faca un compromis intre alegerea presedintelui prin scrutin general – votul masei de alegatori, si desemnarea acestuia de catre Congres – elita. Un avantaj clar al acestui sistem este ca elimina necesitatea unui al doilea tur de scrutin, in cazul in care nici unul dintre candidati nu intruneste o majoritate absoluta in votul popular si o data cu aceasta este eliminata si negocierea intre primele doua partide si formatiunile clasate pe locurile urmatoare, pentru atragerea voturilor lor. Oricum, din punct de vedere tehnic se poate spune ca populatia nu voteaza unul dintre candidatii la presedintie, ci electorii care il desemneaza ulterior pe candidatul votat de populatie, ceea ce inseamna un fel de vot indirect.


Colegiul Electoral ia decizia finala

Din cauza complexitatii acestui sistem electoral, alegerile pot incepe in unele state mult mai devreme fata de data impusa prin Constitutie.

Astfel, la doar cateva ore de la incheierea alegerilor, desi numaratoarea voturilor abia incepe in unele state, altele anunta deja candidatul invingator pe baza majoritatii simple obtinute de unul dintre candidati, determinata in functie de numarul de alegatori inregistrati, iar pe masura ce se contabilizeaza numarul de electori castigati de fiecare dintre cei doi candidati, candidatul la presedintie care atinge majoritatea de 270 de mandate electorale este declarat invingator. Desemnarea oficiala a presedintelui are loc, insa, abia in decembrie, cand se intrunesc grupurile de electori si il desemneaza oficial pe presedinte, rezultatul votului fiind comunicat Congresului, care, la 6 ianuarie, anunta rezultatele oficiale. Presedintele nou-ales isi preia oficial functia doua saptamani mai tarziu, la 17 ianuarie. Colegiul Electoral nu se intruneste niciodata in plen, ci doar la nivel de state. Daca cei doi candidati obtin un numar egal de voturi electorale sau, in cazul existentei mai multor candidati, nici unul nu obtine majoritatea voturilor electorale, atunci ii revine Congresului sarcina de a desemna un invingator - Senatul il desemneaza pe vicepresedinte, iar Camera Reprezentantilor pe presedinte. In aceasta situatie insa, fiecare stat are dreptul la un singur vot in Camera, situatie care i-ar avantaja anul acesta pe republicani, majoritari in 30 din cele 50 de state.


Cine sunt electorii?

In Constitutia Statelor Unite nu sunt incluse prevederi referitoare la orientarea politica a electorilor si nici Adunarile Legislative ale statelor nu impun criterii in procesul de selectare a acestora, in afara de faptul ca ei nu trebuie sa aiba vreo functie oficiala in stat sau la nivelul administratiei locale. Desi, initial, electorii sunt propusi tot de catre partide, ei nu exprima un vot politic, ci au rolul de a transmite rezultatul votului popular. Au existat, destul de rar, cazuri de asa-numiti "electori neloiali", care in decembrie nu l-au votat pe candidatul iesit invingator in scrutinul popular din statul lor. Aceasta complexitate a sistemului de vot american explica de ce, in perioada imediat premergatoare scrutinului prezidential, candidatii fac campanie in statele cu numar mare de electori si in cele considerate indecise din punct de vedere al votului populatiei. Este cazul Floridei, care are alocat un numar de 27 de electori, si unde populatia este atat de divizata si fluctuanta in majoritatea districtelor, incat nici un sondaj nu poate indica un invingator.


Colorado: sistemul este complicat

O situatie mai mult ipotetica este aceea in care un candidat la presedintie poate candida doar in statele in care crede ca are sanse la victorie, facandu-si campanie intr-un numar de districte care i-ar asigura o majoritate simpla. O alta situatie neobisnuita s-a inregistrat, in acest an, in Colorado, stat care doreste sa renunte la Colegiul Electoral, supunand chestiunea abolirii sistemului unui referendum care se desfasoara in paralel cu scrutinul de la 2 noiembrie. Daca propunerea va fi aprobata, fie cele noua mandate de electori vor fi distribuite conform rezultatului votului popular, fie electorii desemnati nu vor mai putea sa-si exercite functia in decembrie, ceea ce ar provoca un sir intreg de complicatii de natura juridica.


Cel mai puternic om din lume?

Functia de presedinte al Statelor Unite este una dintre cele mai puternice din lume. Presedintele, se arata in Constitutie, trebuie "sa aiba grija ca legile sa fie aplicate intocmai". Pentru a indeplini aceasta responsabilitate, presedintele prezideaza asupra ramurii executive a Guvernului federal – o organizatie vasta care numara cateva milioane de oameni – si pe langa aceasta are puteri legislative si judiciare importante. Presedintele are drept de veto la orice document votat de Congres, care astfel nu devine lege decat daca veto-ul este anulat prin voturile a doua treimi din fiecare camera. Totodata, mare parte din legislatia de care se ocupa Congresul este conceputa la initiativa ramurii executive. Dintre puterile constitutionale ale presedintelui fac parte si numirea de functionari publici importanti, gratierea totala sau conditionata a unor persoane acuzate de incalcarea legilor federale. In cadrul ramurii executive, presedintele are puteri ample pentru a conduce afacerile nationale si activitatile guvernului federal. Presedintele poate emite reguli, regulamente si instructiuni denumite decizii executive, care au puterea obligatorie de lege asupra agentiilor federale.


Prerogative pe politica externa

Presedintele Statelor Unite are o serie de prerogative importante in domeniul politicii externe, fiind astfel unul dintre cei mai puternici sefi de stat din lume, cu toate ca multe dintre actiunile pe care le poate initia in acest domeniu nu pot fi duse la indeplinire fara aprobarea Congresului. In linii generale, presedintele american are sase mari prerogative in domeniul politicii externe:

1 - Este comandantul fortelor armate, de unde deriva si puterea sa de a trimite trupe peste hotare (presedintele are initiativa, dar are nevoie de aprobarea Congresului);

2 - Negociaza tratate, ca sef al Executivului;

3 - Incheie intelegeri cu Guverne straine, intelegeri pe care nu trebuie sa le mai supuna aprobarii Senatului;

4 - Numeste si revoca principalii responsabili in domeniul politicii externe;

5 - Poate recunoaste el insusi Guverne straine (o declaratie in acest sens a presedintelui este echivalenta cu recunoasterea unei tari de catre Statele Unite);

6 - Are asa-numitele "puteri inerente", adica presedintele este persoana care poarta dialogul international cu omologii straini (sefi de stat sau de guvern).


Cine poate deveni presedinte?

Constitutia cere ca presedintele sa se fi nascut cetatean american si sa aiba cel putin 35 de ani. Candidatii la presedintie sunt desemnati de partidele politice cu cateva luni inainte de inceperea alegerilor prezidentiale, care se tin la fiecare patru ani, in anii care se divid prin cifra patru, in ziua de marti ce urmeaza primei zile de luni din luna noiembrie. Mandatul prezidential este de patru ani si poate fi prelungit o data. Salariul presedintelui este de 200.000 de dolari plus alti 50.000 de dolari, alocatie pentru cheltuieli, si pana la 100.000 de dolari neimpozabili pentru calatorii si reprezentare. Mandatul prezidential incepe la 20 ianuarie.