Ticurile apar de la oboseala si stres

Prea putine sunt persoanele care se pot lauda ca nu au nici un tic. Fie ca le constientizam, fie ca nu, aceste “mici obsesii” ne urmaresc peste tot. Fac parte din viata noastra si ii deranjeaza pe cei din preajma noastra. Cu ajutorul specialistilor revistei “Tonica”, va prezentam cateva informatii utile despre ticuri si mai ales cum putem scapa sau macar diminua aceste proaste obiceiuri.Conform opiniei specialistilor, exista trei tipuri de ticuri. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului, altele sunt vocale, manifestandu-se prin sunete sau cuvinte, iar ultima categorie include ticurile complexe, care combina secvente complicate de ticuri vocale dar si motorii. Cele mai frecvente sunt, insa, ticurile care implica zona capului. Acestea constau in: clipit des, miscari ciudate ale buzelor, balansarea capului sau chiar spasme vizibile si neplacute ale muschilor fetei. Ticurile sunt uneori discrete, poate chiar neobservabile sau de multe ori sunt considerate acceptabile de catre persoana afectata, dar si de cei din jur. Tocmai de aceea, foarte multe persoane care au ticuri nu au apelat niciodata la serviciile unui profesionist, fie el psihiatru, psihoterapeut sau psiholog, considerand ca nu este necesar. Cei care nu au avut ticuri constituie o exceptie, iar numarul lor este foarte mic. De cealalta parte sunt persoanele care au ticuri stanjenitoare si chiar chinuitoare, care nu pot scapa de ele. Parintii trebuie sa observe si sa corecteze eventualele ticuri ale copiilor De obicei, ticurile debuteaza in copilarie si micutului ii e greu sa inteleaga ce se petrece cu el. Mai mult, pentru ca i se face mereu observatie el poate crede ca este singurul caruia i se intampla. De aceea, e bine sa stie ca multi alti copii au sau au avut aceeasi problema si sa incerce sa comunice cu ei. Cel mai greu pentru cei care vin in contact cu o persoana cu ticuri este sa aiba mereu in minte caracterul involuntar al acestor miscari si sa nu reactioneze la ele ca si cum ar fi facute cu intentie. Unii parinti, sesizand caracterul supersibil al ticurilor incearca sa atraga atentia copilului asupra lor (“nu mai clipi, stiu ca poti s-o faci”); rezultatul este ca dupa un timp ticul respectiv poate deveni si mai frecvent sau poate disparea, dar este inlocuit de altul, eventual mai complex. In cazul in care nu reusesc sa corecteze ticurile copiilor, parintii trebuie sa se adreseze specialistilor in psihologie infantila. Cum scapam de ticuri - incercati sa dormiti mai mult si mai bine. Oboseala accentueaza ticurile; - cautati sa aveti o alimentatie adecvata. Aceasta are un efect mai degraba indirect, prin marirea rezistentei la stres; - Reduceti stresul. Uneori severitatea ticurilor este o oglindire fidela a nivelului de stres. - Daca nici unul din rezultatele de mai sus n-a dat roade, apelati la medicamentele recomandate de medic. Insa nu uitati ca ticurile trebuie tratate cu medicamente doar daca produc o scadere semnificativa a calitatii vietii.