Terapie prin culoare pentru copiii cu probleme

Multa galagie si culoare intr-o zi de vineri, la ora 10:00, in centrul Capitalei, la Arcul de Triumf. Peste 100 de copii, intre 4 si 16 ani, stau adunati gramada in curtea Complexului de Servicii Sociale “Sfanta Ecaterina“, gatiti cu propria lor imaginatie: palarii si jobene pictate, pasari din lemn ridicate in aer pe niste bete, ghiozdane din hartie, legate cu sfoara de spate, si aparate de fotografiat din carton agatate de gat. Se pregatesc sa marsaluiasca cateva strazi mai incolo, la Caminul de batrani nr. 3, pentru a arata pensionarilor ce au lucrat ei in 10 zile alaturi de cei opt olandezi ai fundatiei Art for All (Arta pentru toti), veniti in Romania sa ofere copiilor abandonati, saraci sau care provin din familii cu probleme sociale fericirea prin arta. Steaguri colorate se ridica deasupra convoiului, trei lautari incep sa zdrangane din acordeon si vioara in capul sirului, iar copiii o iau la trap. Trei pancarte, de 10 metri fiecare, strajuiesc convoiul. Pe ele, copiii au pictat ceea ce inteleg prin “strada mea“, ziua si noaptea: case cu geamuri galbene, copaci ca matura sau pomi fructiferi, oameni dansand, masini pe doua roti, pescarusi pe cerul ca cerneala, stele galbene si curcubeie.

ARTA PENTRU TOTI. Olandeza Wil van der Weel are 65 de ani. Si-a dus visul pana la capat si a infiintat in 2001 fundatia Art for All. Pentru ea si cei sapte prieteni care o ajuta, copiii care sufera sunt ca o piatra pe inima, iar ca sa-i bucure, ii invata sa tina pensula in mana si sa-si umple viata de culoare. Cei opt olandezi au mai fost in Romania, prima data in 2001, in comuna Bontida, judetul Cluj, cand fericirea copiilor a reusit sa aplaneze si conflictul dintre primar si preot, iar a doua oara in 2003, la Baisoara.

Anul acesta au poposit in Bucuresti. La inceput, povesteste Wil, copiii erau agresivi, incapatanati, dificili, nu stiau sa se poarte. Incet-incet insa, fiecare si-a gasit o forma artistica de exprimare, care le-a adus zambetul pe buze. In fiecare zi, de la 9:00 la 16:00, timp de doua saptamani, pustii s-au adunat in curtea Caminului “Sfanta Ecaterina“ si au desenat, au cantat, au dansat si au construit cu trusa de traforaj, sub supravegherea olandezilor si a staff-ului de la fundatia World Vision, de sprijinire a copiilor.

La sfarsitul unei zile de lucru, fiecare copil s-a laudat cu munca lui, fiecare creatie in parte a fost aplaudata si apreciata. Astfel, pustii au capatat incredere in ei. “Au inceput sa vada lucrurile altfel“, povesteste Wil impresionata, si da ca exemplu o pata verde, zambitoare, pictata pe un carton de o pustoaica de patru anisori: “Am intrebat ce e si mi-a raspuns ca e copacul din fata ei, care-i zambea“.

DANS. Ion Florin Marian are 11 ani. Toata lumea il striga Maradona. Porecla i-a dat-o mama sa, cand era de cateva luni. Apoi l-a abandonat, n-a avut cu ce sa-l creasca. Acum sta la Complexul de Plasament “Sfantul Stefan“. Ii place aici, “e bine, nu e bumbaceala“. Artistii olandezi spun ca el a fost cel mai dificil copil. S-a regasit insa in dans si chiar a dat o minireprezentatie in fata batranilor, alaturi de prietenul sau, Neatu Alexandru, de 11 ani. Pensionarii au aplaudat figurile de break-dance pe care copii le-au invatat de la instructorul de dans olandez, dar, spun ei, si de la baietii de la Simplu. Maria are 16 ani si parul negru, lung, prins in coada. Cei de la World Vison au invatat-o sa danseze pe o melodie a cantaretei Celine Dion. “Am simtit ca trebuie sa facem ceva si pentru cei din jurul nostru“, spune Maria despre spectacol. “Am pus suflet in ceea ce am avut de daruit: imaginatie.“

DRAGOSTE PENTRU COPII. Bart face parte din fundatia Art for All de trei ani. Este clovn, face copiii sa rada. Crede ca acesta este cel mai puternic antidot pentru un copil trist. Are parul rosu, ciufulit si stie o gramada de giumbuslucuri cu baloane. Jaap are 65 de ani si sapte nepoti. E uimit ca in Romania se mai face agricultura cu caii si nu doar cu tractoarele. A fost manager de hotel, s-a pensionat si acum colinda lumea si invata copiii ca bucuria rasare din trei culori de baza: albastru, rosu si galben. Stelica, 12 ani, a construit cu Jaap, din carton, o coroana de rege. A retinut din spusele olandezului ca viata este colorata, dar a pictat coroana doar cu rosu si albastru, pentru ca tine cu Steaua. Marsul copiilor a adus zambetul pe buze batranilor de la Caminul nr. 3. Fiecare persoana care a participat la mars a redevenit copil pentru cateva ore. Pana si ambasadorul Olandei flutura un stegulet colorat. Pensionarii au primit cate o floare din lemn sau din hartie colorata, la care zambeau ca la cinci ani. Copiii au zburdat apoi toata dupa-amiaza in curtea Caminului “Sfanta Ecaterina“, au mancat hot-dog si inghetata. Olandezii se vor intoarce la Bucuresti in noiembrie, cand un autocar, plin de creatii ale copiilor, va fi expus intre hotelurile Parc si Turist. “As merge pana la sfarsitul lumii cu genul asta de terapie, pentru ca stiu ca functioneaza. Lumea verbala e atat de limitata pentru un copil“, spune Wil.


PRINCIPIU
“As merge pana la sfarsitul lumii cu genul asta de terapie, pentru ca stiu ca functioneaza. Lumea verbala e atat de limitata pentru un copil“ - Wil van der Weel