Tabara emo fara emo, dar cu punkeri olimpici

In goana dupa emokids, am poposit la Costinesti, promitator loc de cercetare. Am regasit aleile spre plaja sufocate de aceeasi lume pestrita, tonete cu porumb copt, colaci de salvare si suveniruri din scoici vopsite. Destinatia finala: cortul albastru al celor de la ANT, ancorat in nisip, langa Obelisc.

E locul de distractie al tinerilor proveniti din diferite zone ale culturii urbane: rock, punk, hip-hop, street dance si folk. ANT-ul si-a propus sa-i scoleasca gratuit, sa le aduca psihologi, sociologi si alti cunoscatori, care sa le tina prelegeri despre fenomenul underground, ostilitatea dezvoltata prin consumul anumitor genuri muzicale si riscurile asociate consumului de droguri.

Lectia de psihanaliza: "handicapati" versus "oameni normali"

La Scoala de vara, mai intai trebuie sa participi cat mai activ la prelegeri si apoi sa te gandesti la mancare, plaja si bere rece. Doamna Constantinescu de la Societatea Romana de Psihanaliza le-a citit cursantilor o ora intreaga dupa laptop enspe mii de definitii ale deviantei, arhicunoscute si plicticoase. Sinucigasii, drogatii, homosexualii, bolnavii incurabili si "oamenii handicapati", toti au fost descrisi cu ajutorul tratatelor de specialitate si apoi comparati cu "oamenii normali".

"Cultura underground", citeste psihologa, "se situeaza la un alt pol al deviantei, un pol creativ". Lamuriti bustean, tinerii se retrag spre plaja, unde planuiesc concerte la chitara si demonstratii de street-dance. Sami e printre cei mai aplaudati artisti din "tabara underground". Culmea, nu se considera nici artist, nici underground. Canta R&B cu atata pasiune, incat ai senzatia ca el a inventat acest gen de muzica. La prima vedere, il poti confunda foarte usor cu un rocker sau cu un membru Kelly Family. A facut 8 ani de patinaj de artistic de performanta, a cucerit un titlu de vicecampion national si a jucat rolul unui drogat intr-un film de scurt metraj. "M-au bagat intr-o cada cu apa rece si mi-au dat sa tin in gura o substanta, foarte rea la gust. Trebuia sa fac spume, ca dupa o supradoza", isi aminteste. Si-a desavarsit vocea luand ore de canto cu Adrian Daminescu.

Acum, a trecut la partea de inregistrat si turnee. "Patinajul m-a ajutat sa-mi vindec o arsura de gradul IV la picior, pentru ca mi-a imbunatatit circulatia. Acum nu mai fac performanta, dar particip la showuri profesionite in strainatate, cant pe gheata, precum Britney Spears. Se castiga bine, cam 1.800 de euro pe luna, din asta traiesc eu. Am avut showuri pe gheata in Belgia, Elvetia, Italia si Slovenia", ne povesteste fostul vicecampion. Pe langa arta, se mai ocupa si cu scoala. Este student in anul al doilea la Universitatea Romano-Americana, Facultatea de Relatii Economice Internationale, grupa de excelenta engleza. Ce vrea de la viata? "Scopul meu nu e sa fac bani, ci sa-mi intemeiez o familie. Am o prietena de 22 de ani, studenta la Drept". "Si o ceri in casatorie?". "Nu, ma cere ea pe mine", rade Sami.

Proiectul "Cartier" scoate underground-ul la suprafata

"Daca ai venit dupa Emo, nu-i gasesti aici. Se duc in Vama, de regula se ascund de societate". Informatia o primim de la un punker, pasionat de graffiti, olimpic la chimie si interesat de medicina cardiovasculara. I se spune Sparky. Acum e in clasa a XII-a la Liceul "Henri Coanda" din Bucuresti, iar la anul, dupa bac, vrea sa dea admiterea la Medicina. "Sunt, cred, printre putinii punkeri din Bucuresti care s-au tinut si inca se mai tin de scoala. Din grupul meu de 20 de punkeri, doar unul e la facultate". isi trece mana prin parul pleostit de apa de mare.

"Care aveti un fixativ, ca l-am uitat acasa!" isi intreaba noii prieteni din tabara. "O singura data mi-am vopsit creasta, in roz! Trebuie sa fie rosie, dar bine ca n-a fost vopsea permanenta. Exista trei tipuri de tunsori in punk, minipunk, adica acea creasta cu tepi, creasta normala si mocawk – cand te tunzi la chelie in laterale si in spate", ne detaliaza. Sparky nu are o formatie preferata si nici nu percepe punkul drept subcultura agresiva. "Poti sa fii vagabond in stilul tau, fara sa devii agresiv".

Pe Sparky si pe multi altii veniti la Scoala de vara ANT dedicata culturii urbane i-a descoperit Alexandru Horia, coordonatorul Centrului de Tineret de la Biblioteca Metropolitana din Bucuresti si i-a invitat sa adere la proiectul "Cartier". Pe unii i-a gasit la Bookfest, pe altii, la concertele organizate de Scoala Populara de Arta sau pe la diferite manifestari in cluburile bucurestene.

Costinestiul nu reprezinta cultura underground

Lui J.C. i s-a intamplat de multe ori sa fie privita ciudat pe strada. Multi nici nu-si dau seama ca e fata. Poarta bretonul pe un ochi, piercinguri in urechi si abdomen si o multime de inele si bratari. Face street dance de vreo 2 luni, fara profesor, fara lectii luate in fata televizorului. Cum de a prins toate miscarile? "Simplu, strada te invata. N-am idoli, nu ma influenteaza nimeni. Stilul meu de viata: fac ceea ce-mi place, pentru ca asta aduce mereu ceva nou. Underground-ul tine foarte mult de noutate.

Costinestiul nu defineste acest stil de viata, lasa de dorit ca statiune, totul e comercial aici si e prea mult clubbing. Sper sa ne punem amprenta asupra locului". Printre lucrurile care o definesc pe J.C. sunt cele doua medalioane pe care le poarta mereu: un talisman, gravat cu mesajul "Rules don’t apply to me", daruit de fratele ei, si un "dog tag", asemanator placutelor pe care le poarta la gat soldatii americani, pentru a fi identificati. Rapperii poarta in general "dog tag"-uri. Pe placuta lui J.C. scrie "Armata Romaniei" – simbol al fortei si al increderii in sine.


Sursa: Gandul