Sedinta cu parintii, solutia pentru evitarea violentei in scoli

Un studiu al organizatiei “Salvati copiii” arata ca parintii sunt chemati la scoala doar cand se intampla ceva rau, fapt pentru care unitatea de invatamant a devenit pentru ei un fel de “sperietoare”. Lipsa de colaborare intre scoala si parinti alimenteaza comportamentele deviate ale elevilor, din timpul si in afara orelor de clasa.

Actele de indisciplina si de violenta din unitatile de invatamant, tot mai frecvente in ultimul timp, au drept cauza, in opinia organizatiilor de specialitate, lipsa de comunicare dintre profesori si parinti. “Daca parintele este chemat la scoala doar atunci cand copilul are probleme de indisciplina, atunci parintele va asocia scoala cu ceva negativ, amenintator la adresa lui de parinte. Similar, daca parintele este criticat, judecat, apostrofat in scoala, atunci va avea tendinta de evitare a scolii, deoarece ii creeaza un disconfort educational care nu il ajuta sa rezolve problema de comportament problematic al copilului”, se mentioneaza intr-un studiu, intitulat “Preadolescenta si adolescenta”, elaborat de catre organizatia “Salvati copiii”.

Majoritatea cadrelor didactice considera ca teama parintilor de a vizita scoala cat mai des, precum si teama unor diriginti de a-i invita pe parinti in unitate sunt determinate, de cele mai multe ori, de atitudini care nu au rostul in cazul indreptarii comportamentelor copiilor in scoala. “In cele mai multe cazuri, exista o regula potrivit careia, deseori, parintii sunt la fel de recalcitranti ca si copiii lor sau sunt tot mai orbi, din ratiuni subiective, fata de vinovatia acestora in anumite situatii-limita. Din aceasta cauza, dirigintelui incepe sa-i fie teama sa incerce o colaborare constanta cu un asemenea parinte, mai ales in momentele «de liniste». In schimb, cand elevul este cauza unui act de indisciplina sau de violenta, dirigintele cheama cu insistenta parintele la scoala si atunci, in mod inevitabil, se produce acea repulsie reciproca”, ne-a declarat Sergiu Garlesteanu, profesor la Scoala nr.197 din Bucuresti. In ambele situatii, sustin psihopedagogii, arat profesorul, cat si parintele au nevoie de sprijin pentru a invata cum sa reactioneze atunci cand apare un comportament problematic al copilului si cum poate fi ajutat copilul sa isi modifice acel comportament, prin modificarea propriului comportament.

Despre copil trebuie vorbit numai de progresele lui In mod identic, muti parinti s-au saturat sa mai calce pragul scolii in care invata copilul, pe motiv ca invatatoarea sau dirigintele nu ii spune altceva decat de problemele pe care le face elevul in timpul orelor si despre incapacitatea lui la invatatura. “Daca parintele ar fi chemat in mod constant la scoala, nu pentru a-l critica pe copil, ci de a-i lauda micile sau marile lui performante, atat comportamentale, cat si cele legate de invatatura, atunci scoala ca institutie ar deveni mult mai credibila si s-ar asigura o supraveghere permanenta asupra eventualelor acte de indisciplina sau de violenta”, ne-a mai precizat profesorul Garlesteanu.

Studiul organizatiei “Salvati copiii” considera ca pentru atingerea acestui deziderat este nevoie de o programare bine stabilita a intalnirilor: intalniri individuale cu parintii, planificate la intervale mici de timp, lunar sau saptamanal; intalniri de grup cu parintii care au ca obiectiv prezentarea si discutarea unor teme de interes pentru toti parintii – de exemplu metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizam timpul liber al acestora; accesul parintilor la informatiile despre scoala prin internet; primirea de catre parinti a unui raport scris cu progresele copiilor la sfarsitul fiecaruir an scolar, cu accent pe aspectele pozitive; sustinerea de catre scoala a organizarii unor asociatii profesori-parinti sau a unor asociatii de parinti care sa organizeze evenimente cu scopul de a sustine interesul pentru scoala. Psihologii se tem ca aceste proiecte sunt foarte greu de realizat, deoarece parintii se simt jenati si rusinosi sa vorbeasca despre dificultatile lor familiale sau despre propria lor experienta negativa de pe vremea cand au urmat scoala. Alti parinti merg pe principiul ca “nimeni nu imi poate spune cum sa imi cresc copilul” sau “nu am nevoie de sfaturi”.

Sursa: Gardianul