Scoala Centrala

Pe 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey a semnat actul prin care s-a infiintat in Bucuresti “Pensionatul Domnesc de fete”. Scoala era destinata fiicelor unor demnitari iar printre primele bursiere care au inceput cursurile in 1852 s-au aflat fetele lui Scarlat Ghica, Marghiloman sau Lahovary. Prima cladire in care a functionat scoala a fost Casa lui Manuc, situata in zona in care se gaseste acum Calea Mosilor. Actualul imobil a fost construit dupa un proiect al arhitectului Ion Mincu, fiind finalizat pina in 1890. In timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial, cladirea a devenit spital, apoi sediu al Postei. Tot in perioada interbelica, un alt director, Elena Malaxa, sotia cunoscutului industrias, a modernizat si consolidat cladirea. Sala mare de festivitati, de exemplu, este, in prezent, sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. In perioada comunista, scoala devine pe rind, Liceul de Fete nr. 10, Scoala Medie nr. 1, Scoala Medie nr. 10, Scoala Medie Mixta Zoia Kosmodemianskaia. In 1957, cladirea a fost declarata monument de arhitectura. Dupa 1990, si-a recapatat numele de Scoala Centrala.