Sanatatea reformeaza educatia

Intentiile ministerului Sanatatii in privinta programului elevilor si a conditiilor de igiena din scoli sunt un fel de redescoperire a mersului pe jos, insa mai bine mai tarziu decat niciodata.

Specialistii par sa fi ajuns, in sfarsit, la concluzia ca suprasolicitarea nu numai ca nu ii face pe elevi mai destepti, ci ii si imbolnaveste.

Sa luam insa pe rand propunerile care deja au stranit reactii dintre cele mai diverse.

Potrivit poiectului, scolarii nu vor putea avea peste 4 ore de curs pe zi, elevii de gimnaziu cel mult 5 ore, iar liceenii cel mult 6 ore. Cu alte cuvinte, pentru prima data in invatamantul romanesc s-ar acorda prioritate calitatii in detrimentul cantitatii.

Acest numar de ore este considerat durata maxima cat elevii, in functie de varsta, pot ramane concentrati la potential maxim. In plus, elevii nu vor mai avea doua ore consecutive la aceeasi materie, adica nu vor mai urca scarile cate doua trepte o data, fara timp suficient pentru sedimentare.

Aceasta diminuare cantitativa nu va avea insa niciun efect daca ministerul Educatiei nu va percuta la randul sau printr-o revizuire radicala a programelor.

Ore mai putine pe zi, inseamna mai putin timp pentru parcurgerea materiei care trebuie sa devina mai sistematizata, curatata de balast, redusa la esentialul care sa li se fixeze copiilor in cap ca baza solida pentru o eventuala ulterioara aprofundare pe specializari.

In plus, orarul nu ar mai putea fi facut exclusiv in functie de interesele profesorilor, ci si in functie de cele ale elevilor.


Proiectul de ordin al ministerului Sanatatii prevede si faptul ca elevii nu vor avea mai mult de doua teze pe saptamana, nu vor mai sustine lucrari de control in zilele de luni si vineri sau in doua zile consecutive.

Restrictiile sunt salutare daca pornim de la premisa ca, pe de-o parte, extemporalele si tezele au ca scop o evaluare obiectiva a copilului si nu vanatoarea de greseli sau de momente mai slabe, iar pe de alta parte, timpul liber al copilului trebuie respectat cu strictete.


Luni, copilul de-abia revine din week-end, adica dintr-o perioada destinata odihnei si relaxarii, nu tocelii. Este perioada de deconectare care, folosita ca atare, asigura o saptamana mai eficienta.

Educatia fizica, obligatorie

Vineri exista riscul ca elevul sa fie deja obosit, adica sa nu mai functioneze la potential maxim, iar rezultatul eventualei evaluari sa fie astfel viciat. Mai mult de doua teze pe saptamana implica un efort intens pe termen scurt, o concetrare inutila care poate, si ea, sa vicieze rezultatul evaluarii.

Proiectul mai prevede ca ora de educatie fizica sa nu va mai fi ultima din orarul zilei, adica cea de la care sa se poata chiuli. Ar fi salutara cresterea importantei orei de sport intr-o tara cu un procent ingrijorator de copii diabetici si supraponderali.

Sigur ca ora de sport nu e suficienta pentru combaterea sedentarismului, dar este mai mult decat nimic si, facuta asa cum trebuie, poate deschide gustul pentru miscare, de care elevii, datorita noilor reguli, ar si avea mai mult timp.

Ordinul ministerului Sanatatii mai prevede, din motive mai mult decat evidente, si un numar maxim de copii intr-o grupa de gradinita si o clasa de scoala. Din pacate, putin probabil ca aceaste reguli sa fie aplicabile prea curand, mai ales in invatamantul prescolar, unde criza de locuri provoaca adevarate aberatii (chiar si 40 de micuti intr-o singura grupa mamut).

Poluarea, o problema

Cat despre prevederea ca scolile, gradinitele si cresele sa fie amplasate in zone nepoluate, in afara arterelor cu trafic aglomerat, ea este de-a dreptul inaplicabila. Ce sa facem in aceste conditii cu licee consacrate amplasate pe marile bulevarde ale oraselor, le desfiintam? Va imaginati invatamantul bucurestean fara liceele "Mihai Viteazul", "I.L. Caragiale" sau ,,Gheorghe Lazar"?

In esenta, cu un program scolar mai redus si, implicit, cu teme mai putine, elevii ar putea invata mai bine, ar avea mai mult timp cu adevarat liber, extrem de important pentru dezvoltarea lor fizica si intelectuala.

Programele mai sistematizate, pe care le presupune acest program restrans, ar pune elevul in situatia de a invata esentialul, de a toci mai putin si a gandi mai mult.

Mintea copilului ar avea sanse mai mari sa arate ca o camera ordonata si aerisita, nu ca un depozit imbacsit in care accesul la informatiile esentiale este ingreunat, daca nu chiar barat de cele neimportante.

Daca acest proiect de ordin, deocamdata in dezbatere publica, va ajunge sa fie adoptat si, printr-o minune, chiar aplicat, macar partial, am putea spune ca pentru prima data se pune problema unei reforme reale a invatamantului romanesc. Ca ea vine de la ministerul Santatii nu de la cel al Educatiei tine, pana la urma, de imensul paradox romanesc.

Sursa: Ziare.com