Olimpiade de street si break dance pentru copiii din cartierele gri

Totul a inceput in fata unui bloc dintr-un cartier gri, cand niste copii de 15-16 ani care vazusera un videoclip la MTV si-au spus ca si ei pot dansa la fel. Naivitatea varstei i-a facut sa nu tina cont de lipsa unei sali sau a unui antrenor de dans. Acum, dupa 5 ani, ei sunt trupa Vodoo People, cei mai tari breakeri din Iasi. Sunt 6 tineri si au si nume de scena: Popcorn, Adi Bobo, Obie, Little Vietnam, R-Kid si Lolo. "Inceputul este greu tot timpul. Am invatat chiar pe strada, pe sub pasaje si prin fata blocurilor. Abia dupa un an, doi, am gasit o sala de sport unde sa ne simtim mai bine".Acum colaboreaza cu Ateneul Cultural din Iasi si participa la evenimente culturale: piese de teatru si festivaluri de dans. "Break-dance-ul nu e doar stat in cap, in maini, tarait pe jos si murdarit haine. E ceva artistic, are miscari specifice si exprima un fel de a simti", spune Popcorn. R-Kid il completeaza: "Dupa ce invat anumiti pasi de dans, anumite miscari specifice, pot sa ma descarc, sa imi exprim personalitatea". Drumul spre performanta a insemnat pentru Vodoo People maturizarea: "Pentru unii e o chestie de afirmare, lipici de atras fete. Asta e la inceput. Din perspectiva noastra, a trecut vremea asta, pur si simplu ascultam muzica, dansam fara sa ne pese daca ne vede cineva. Dar intotdeauna lumea ne aproba". Acest stil de dans, cu miscari duse la extrem, "iti solicita fiecare muschi al corpului". De aceea, practicantii au o conditie fizica de invidiat. Apar si accidente: "vanataile apar mereu". Iar pentru cei ce nu isi gandesc miscarile, pot aparea fracturi, maini rupte. "In Coreea, am auzit ca unii au murit pe scena, unii prea entuziasmati de dans. Trebuie sa fii calm, calculat, organizat, daca vrei sa reusesti".

Aceste "acrobatii de cartier", care pentru outsideri par miscari sinucigase, isi au originea in suburbiile din Statele Unite. Fiecare jonglerie are numele sau, pe care tinerii romani il afla pe internet, pe forumurile breakerilor: "foot work" sunt, de exemplu, jongleriile de picioare atunci cand stai sprijinit in maini; "freeze" e acel dans robotic, cu blocaje de brate si de miscari; "top rock" este atunci cand provoci un adversar la miscare, pe pasi de dans; "power moves" sunt elementele cele mai dificile. In aceasta grupa intra "head spin" (rotirile in cap), "air-track" (cand stai in maini si picioarele se invart in aer). "Battle-ul" este confruntarea dintre doua trupe, care isi disputa suprematia. Nu se lupta cu pumnii, ci se "sparg in figuri", iar cei mai tari castiga respectul. In Bucuresti exista mai multe formatii de break-dance. Shorty, de la Break Stuff Crew, ne spune povestea: "Am inceput in fata la Scoala 88, acum 4 ani. Cu timpul am cunoscut alti baieti si ne-am schimbat locul". Acum se antreneaza in fata Palatului Copiilor. "Venim aici in fiecare zi. Iarna suntem obligati sa facem pauza sau sa ne antrenam singuri acasa. Nimeni nu ne da o sala. Ar fi bine daca cei de la Palat ne-ar lasa intr-o sala, dar nici nu ne baga in seama".

Majoritatea sunt liceeni. Unii au si "olimpiade" pe vara din cauza ca mai chiulesc de la scoala pentru antrenamente. Hobby-ul lor a fost repede acceptat de catre parinti. "Mama nu s-a bagat niciodata in treburile mele. Se bucura ca nu fumez si nu fac alte prostii si ca dansez. Mai tarziu, poate o sa ma ajute in viata", spune Shorty. Breakerii din tara tin in permanenta legatura pe net. Uneori se mai intalnesc la concursuri de dans in diferite orase din tara. Tonkin (45 ani), coregraf din State si fost dance trainer, al lui Janet Jackson, este foarte atent la evolutia dansurilor de cartier din Romania. Ca membru al juriului in cel mai important concurs de street dance si break dance din tara noastra, Tonkin a fost uimit de talentul romanilor: "Va pot spune ca Romania are printre cei mai tari dansatori de hip-hop si street dance din Europa. Diferenta e ca in Vest trupele au in spate companii care le sustin financiar. Aici aveti tineri talentati, in care din pacate nu se investeste. Nu au bani sa iasa la concursuri in afara si sa se faca cunoscuti. In schimb, fiindca nu isi pot plati un coregraf sau o sala, invata foarte mult de la TV, prin imitatie. Ii inteleg foarte bine pe copiii din Romania, pentru ca, intr-un fel, ei retraiesc povestea mea. Am inceput la 12 ani, intr-unul din cartierele rau famate. Si eu, si Prince ne-am ridicat din saracia de la periferia Minneapolisului". (D.S.)

Sursa: www.gandul.info