Niagara nu inceteaza sa farmece

Cascada Niagara, una dintre cele mai spectaculoase dezlantuiri ale naturii, atrage anual peste 12 milioane de vizitatori din intreaga lume. Desfasurata de-a lungul granitei americano-canadiene, cascada (sau mai bine zis cascadele, pentru ca este vorba de doua, dupa unii, chiar de trei cascade) le lasa tuturor celor care o vad o impresie de neuitat. Forta, tumultul apelor care cad de la zeci de metri inaltime, misterul cetii formate in mijlocul puhoaielor revarsate, fac din Niagara una dintre destinatiile preferate de turistii de pe toate meridianele. Atragand, de-a lungul timpului, aventurieri, poeti, tineri, varstnici, Niagara este considerata "capitala mondiala a cuplurilor proaspat casatorite", care aleg sa-si petreaca aici luna de miere. Aceasta adevarata minune a naturii, a doua cascada ca marime din lume, dupa cascada Victoria, a aparut acum mai bine de 12.000 de ani, cand ghetarii s-au retras spre nord, permitand apelor din lacul Erie sa curga peste Niagara Escarpment, o creasta care se intinde intr-un arc de-a lungul regiunilor Marilor Lacuri, din Wisconsin pana la New York. Din acele timpuri si pana azi, cascada s-a mutat cu 11 kilometri mai sus pe raul Niagara, ca urmare a eroziunii. Raul Niagara este principala modalitate de revarsare a apelor din patru Mari Lacuri. Mai spectaculoasa este cascada din partea canadiana, numita Potcoava, datorita formei sale si a cantitatii mai mari de apa (care provoaca de atlfel o eroziune mai rapida decat in SUA). In partea americana, din cauza prezentei Insulei Caprei, ce desparte cele doua ramuri ale raului, apele pierd din forta pe care o au la Potcoava. Pentru ca la baza cascadei americane exista un numar mare de stanci, care, potrivit unora, diminueaza din spectaculozitatea ei, autoritatile au oprit complet cursul apei in 1969, incercand sa stabileasca fezabilitatea unui proiect prin care aceste pietre mari sa fie inlaturate si sa analizeze modalitatile de stopare a caderilor de stanci, dupa ce, in 1954, o portiune considerabila a peretului cascadei s-a prabusit. Pana la urma, s-a renuntat la idee, din cauza costului mult prea ridicat al unei asemenea lucrari. In partea canadiana, apele se revarsa de la o inaltime de 54 de metri, in timp ce in partea americana inaltimea este de 55 de metri. Exista multe modalitati de a admira frumusetea acestui spectacol al naturii. Din telefericul construit in 1916 de inginerul spaniol Leonardo Torres Quevedo, la cinci kilometri nord de cascada, turistii au o privire panoramica a curentilor rapizi si a barcilor cu aventurieri, dornici de senzatii tari. In ambele parti ale raului exista parcuri si turnuri de observatie de unde pot fi admirate cascadele. Cel mai indragit mod de a vedea si simti cascada il reprezinta, de mai bine de o suta cincizeci de ani, o calatorie cu "Fecioara Ceturilor", un vaporas care ii duce pe turisti cat de aproape posibil de apele tumultoase. La inceput, "Fecioara Ceturilor" transporta oameni si bunuri, dar dupa construirea unui pod deasupra raului, in 1846, vasul a devenit unul de turism. Luandu-si numele de la cuvantul Onguiaahra, care inseamna in limba triburilor locale "stramtoarea", Niagara a atras si oameni care voiau sa-si incerce puterile cu ea, sau care, pur si simplu, doreau mai multa atentie. La inceputul secolului, Annie Taylor, o invatatoare de 63 de ani, a devenit prima persoana care a "cucerit" cascada, intr-un butoi de lemn. Dupa aceasta experienta, sfatul ei pentru doritorii de astfel de senzatii a fost "N-o faceti!". Cu toate acestea, alti 15 oameni nu au putut rezista tentatiei. Dintre acestia, cinci au pierit in ape. O alta incercare a constituit-o traversarea raului pe... sarma. In fata a 25.000 de oameni, francezul Jean Francois Gravelet a parcurs aceasta distanta si, pentru ca i-a placut foarte mult, a incercat din nou, de data aceasta purtand pe umeri un prieten si chiar oprindu-se la mijlocul distantei, ca sa se odihneasca.