Educatie
Horoscopul zilei
Cultura generala
111.111.111 X 111.111.111 = 12.345.678.987.654.321
› vrei mai multBancul zilei
La o benzinarie vin cativa copii cu galeti in mana :"Repede,repede,dati-ne benzina!Arde scoala!
› vrei mai multShop Clopotel.ro
89.99 RON
"Maria", filmul lui Calin Netzer, pe ecranele romanesti
22 Noiembrie 2003Filmul lui Peter Calin Netzer, "Maria", a facut furori la festivalurile la care a participat, incepand cu cel de la Locarno, unde a ajuns cu doua zile inainte de incepere, terminat fiind pe ultima suta de metri a lunii august (la TIFF-ul clujean venise pe caseta BETA). Mai mult, el are enorma sansa a doi coproducatori straini, ceea ce-i asigura o deschidere catre circuitul cinematografic international (altul decat cel limitat al festivalurilor) de care aproape numai filmele lui Pintilie si Caranfil au mai avut parte.
Ca si alte cateva dintre peliculele romanesti ale acestui an ("Ambasadori, cautam patrie" a lui Daneliuc, "Examen" al lui Titus Muntean), la baza scenariului sta un fapt real, povestea unei tinere mame din Orastie, nevoita sa se prostitueze ca sa-si intretina cei sapte copii dupa concedierea sotului, moarta apoi intr-un stupid accident de circulatie, tocmai cand viata ei parea sa ia o cotitura spre mai bine.
Viata Mariei (interpretata excelent de Diana Dumbrava, la primul ei rol principal, pentru care a fost premiata la TIFF si la Locarno si nominalizata de Academia Europeana de Film) ar putea fi un tragic destin individual al unei fiinte cotropite de griji si nevoi, cu minima educatie si incapabila sa le-o asigure chiar copiilor ei (fiica cea mare are 16 ani si nu mai merge la scoala dintr-a sasea), supusa agresiunilor unui sot betiv si ale altor barbati la fel de abrutizati (inclusiv soferul din cauza caruia va muri). Actorii sunt foarte buni, de la cei de prim plan (Luminita Gheorghiu, vecina schioapa si miloasa, Serban Ionescu, sotul violator si dezorientat, Horatiu Malaele, prietenul de familie mereu pus pe inventat afaceri si gigolo de ocazie pentru soferite de tir supraponderale) la rolurile de mai mica vizibilitate (Ana Ularu, inca eleva si una din "Lolitele" din spectacolul Catalinei Buzoianu, care-o joaca pe fata cea mare, Eduard Paliu, baietelul ochelarist si tupeist, Alexandru Bindea, politistul binevoitor dispus sa organizeze un flagrant delict de viol, Florin Zamfirescu, compatimitorul sofer turc cu vocabular autohton limitat, Magda Catone si Rona Hartner, tiristele de profesie, ultima cu ucigator accent moldovenesc). Partiturile fiecaruia sunt foarte bine scrise - coautor al lor e, de altfel, scenaristul lui Kusturica, Goran Mihic, de unde, probabil, sporita atmosfera balcanica ce domina acea parte a filmului dedicata peregrinarilor pe la tara ale fostului "erou al muncii" pe vremea socialismului real, Ion (Serban Ionescu) si ale tovarasului Milco (Horatiu Malaele), pe alocuri cu vocatie de "road-movie" sud-est-european; soarta care-o pandeste pe Maria e anticipata constant de succesivele intersectari cu prostituate, inclusiv la politie, unde si ea va ajunge (artificiu de anticipare care apare si in "Examen", de Titus Muntean); imaginea (datorata lui Mihai Sarbusca) e si ea excelenta.
Inevitabil, s-ar putea spune, pentru filmul romanesc post-revolutionar, "Maria" aluneca nu de putine ori in tentatia comentariului social, cu temele si motivele deja comune cinematografiei noastre recente: oameni care-si dau foc la manifestatii (de regasit in "Ambasadori, cautam patrie"), televiziunea avida de senzational, indiscreta si lipsita de compasiune (iarasi "Ambasadori...", "Raport despre starea natiunii"), inevitabilul strain dornic sa profite de saracia romaneasca (francezul "de serviciu", Samuel Tastet, acelasi din "Occidentul" lui Cristian Mungiu, aici vrand sa-i cumpere Mariei copilul nou-nascut). La fel de inevitabil, filmul tese permanent melanjul de tragic si comic din care se naste eterna melodrama cinematografica de la "De ce trag clopotele, Mitica?" ("De franghie, monser") incoace, cu nenumarate subtilitati, dar aceeasi facilitate de formula decantata dupa 1990.
Din periplul lui pe la familie, Ion se-ntoarce precum Ulise la Penelopa lui, care insa n-a stat sa teasa la razboi: lipsa de perspectiva a dus-o pe Maria in parcarea de tiruri, i-a atras dispretul vecinilor si comentariile rautacioase ale copiilor acestora; televiziunea a facut-o vedeta de-o zi, iar sansa i-a suras odata cu moartea. Filmul lui Calin Netzer este unul care, dincolo de toate, emotioneaza.
Ca si alte cateva dintre peliculele romanesti ale acestui an ("Ambasadori, cautam patrie" a lui Daneliuc, "Examen" al lui Titus Muntean), la baza scenariului sta un fapt real, povestea unei tinere mame din Orastie, nevoita sa se prostitueze ca sa-si intretina cei sapte copii dupa concedierea sotului, moarta apoi intr-un stupid accident de circulatie, tocmai cand viata ei parea sa ia o cotitura spre mai bine.
Viata Mariei (interpretata excelent de Diana Dumbrava, la primul ei rol principal, pentru care a fost premiata la TIFF si la Locarno si nominalizata de Academia Europeana de Film) ar putea fi un tragic destin individual al unei fiinte cotropite de griji si nevoi, cu minima educatie si incapabila sa le-o asigure chiar copiilor ei (fiica cea mare are 16 ani si nu mai merge la scoala dintr-a sasea), supusa agresiunilor unui sot betiv si ale altor barbati la fel de abrutizati (inclusiv soferul din cauza caruia va muri). Actorii sunt foarte buni, de la cei de prim plan (Luminita Gheorghiu, vecina schioapa si miloasa, Serban Ionescu, sotul violator si dezorientat, Horatiu Malaele, prietenul de familie mereu pus pe inventat afaceri si gigolo de ocazie pentru soferite de tir supraponderale) la rolurile de mai mica vizibilitate (Ana Ularu, inca eleva si una din "Lolitele" din spectacolul Catalinei Buzoianu, care-o joaca pe fata cea mare, Eduard Paliu, baietelul ochelarist si tupeist, Alexandru Bindea, politistul binevoitor dispus sa organizeze un flagrant delict de viol, Florin Zamfirescu, compatimitorul sofer turc cu vocabular autohton limitat, Magda Catone si Rona Hartner, tiristele de profesie, ultima cu ucigator accent moldovenesc). Partiturile fiecaruia sunt foarte bine scrise - coautor al lor e, de altfel, scenaristul lui Kusturica, Goran Mihic, de unde, probabil, sporita atmosfera balcanica ce domina acea parte a filmului dedicata peregrinarilor pe la tara ale fostului "erou al muncii" pe vremea socialismului real, Ion (Serban Ionescu) si ale tovarasului Milco (Horatiu Malaele), pe alocuri cu vocatie de "road-movie" sud-est-european; soarta care-o pandeste pe Maria e anticipata constant de succesivele intersectari cu prostituate, inclusiv la politie, unde si ea va ajunge (artificiu de anticipare care apare si in "Examen", de Titus Muntean); imaginea (datorata lui Mihai Sarbusca) e si ea excelenta.
Inevitabil, s-ar putea spune, pentru filmul romanesc post-revolutionar, "Maria" aluneca nu de putine ori in tentatia comentariului social, cu temele si motivele deja comune cinematografiei noastre recente: oameni care-si dau foc la manifestatii (de regasit in "Ambasadori, cautam patrie"), televiziunea avida de senzational, indiscreta si lipsita de compasiune (iarasi "Ambasadori...", "Raport despre starea natiunii"), inevitabilul strain dornic sa profite de saracia romaneasca (francezul "de serviciu", Samuel Tastet, acelasi din "Occidentul" lui Cristian Mungiu, aici vrand sa-i cumpere Mariei copilul nou-nascut). La fel de inevitabil, filmul tese permanent melanjul de tragic si comic din care se naste eterna melodrama cinematografica de la "De ce trag clopotele, Mitica?" ("De franghie, monser") incoace, cu nenumarate subtilitati, dar aceeasi facilitate de formula decantata dupa 1990.
Din periplul lui pe la familie, Ion se-ntoarce precum Ulise la Penelopa lui, care insa n-a stat sa teasa la razboi: lipsa de perspectiva a dus-o pe Maria in parcarea de tiruri, i-a atras dispretul vecinilor si comentariile rautacioase ale copiilor acestora; televiziunea a facut-o vedeta de-o zi, iar sansa i-a suras odata cu moartea. Filmul lui Calin Netzer este unul care, dincolo de toate, emotioneaza.