Iulian Lesneanu - un tanar nevazator exceptional, specialist in computere

In diminetile ultimilor patru ani, un cuplu neobisnuit poate fi vazut coborand cu grija scarile de la statia de metrou "Nicolae Grigorescu". Cu nesfarsita iubire si rabdare, o mama isi insoteste la facultate fiul. Iulian Lesneanu este student in ultimul an la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti. Este un tanar modest si exceptional in acelasi timp, caruia viitorul i se intrevede luminos, desi ochii lui sunt complet lipsiti de vedere. Iulian a ramas orb la noua ani Sotii Lesneanu sunt pensionari si locuiesc intr-un modest apartament din Bucuresti. Din cei patru copii pe care-i au, doi sunt absolventi de studii superioare si s-au asezat deja la casele lor. Unul dintre baietii ramasi in casa se numeste Iulian si s-a nascut in 1978. A avut o copilarie fericita pana in ziua in care, dupa un incident nefericit, baiatul a ramas orb. Avea doar noua ani si de atunci nimeni si nimic nu l-a putut ajuta sa-si recapete vederea. Interventiile medicilor au fost zadarnice si disperarea a cuprins familia baiatului. La vremea aceea parea ca soarta lui Iulian este pecetluita si ca baiatul va fi marginalizat. Parintii lui nu s-au dat, insa, batuti. In scoala, a fost un elev exceptional Parintii l-au inscris pe Iulian la Scoala Speciala pentru Deficienti de Vedere din Bucuresti, apoi la Liceul din Buzau, pe care l-a absolvit eminent. Elevul Lesneanu i-a uimit pe profesori cu inteligenta lui iesita din comun si cu ambitia de care a dat dovada in toti anii de scoala. La Buzau a invatat repede si usor sa lucreze pe calculator, asociind, in minte, imaginile de pe ecranul computerului cu cele pe care le privea la televizor pe vremea cand inca mai stia cum arata lumina soarelui. "Calculatorul devenise pentru mine un univers si voiam sa ma dedic cu totul lui", ne povesteste Iulian. Dupa Bacalaureat a depus o aplicatie la o universitate din SUA si, ajutat financiar de oameni cu inima mare si cu dare de mana, tanarul a plecat la Philadelphia, unde timp de un an a urmat cursurile Oversbrook School for the Blind. Iulian ne povestea ca acolo, in America, viata orbilor este mult mai usoara decat la noi. Scolile sunt foarte bine dotate din punct de vedere tehnic, iar traiul de zi cu zi pentru un nevazator este usurat de multiplele facilitati acordate. "Este usor sa te descurci in tramvai sau pe strada, iar lumea este amabila si grijulie, nu stiu cum sa te ajute mai repede. Intr-un mic restaurant de la un colt de strada am gasit meniul scris si in alfabetul Braille", povesteste Iulian. Specialist in calculatoare, vrea sa devina profesor Cu diploma de "leadership" in calculatoare in buzunar si cunoscand la perfectie limba engleza, Iulian s-a intors in tara si a intrat la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. A ajuns in anul IV si viseaza sa ajunga profesor. Pentru ca traficul din Bucuresti este greoi si a avut cateva "incidente" de circulatie, tanarul este insotit in fiecare dimineata la facultate de mama lui, iar la pranz este ajutat de colegi sa urce in metrou. Nu lipseste niciodata de la ore, pentru ca-i este dificil sa recupereze cursurile. Inregistreaza tot ce se vorbeste in amfiteatru pe casete audio, iar acasa transcrie in limbajul Braille. Iulian nu a avut niciodata restante, fiind un student foarte constiincios. Timpul liber si-l petrece tot printre nevazatori. Trei zile pe saptamana preda ore de informatica la Colegiul pentru Deficienti de Vedere din cartierul Vatra Luminoasa si, in rest, colaboreaza cu diverse fundatii, inregistrand pe suport audio carti pentru orbi. Nu castiga prea multi bani, dar suficient cat sa-si acopere costul casetelor necesare la cursuri. La terminarea facultatii, tanarul vrea sa se dedice activitatii didactice. "Vreau sa fiu profesor. Si prin tot ceea ce intreprind vreau sa arat ca si nevazatorii pot face lucruri normale. Trebuie ca si noi sa ne gasim odata si odata rostul in societatea romaneasca", spune Iulian. Filosofia, literatura rusa si muzica buna - hobby-urile lui Iulian Daca, la inceput, colegii de facultate au fost mai reticenti in privinta lui Iulian, firea prietenoasa a tanarului a topit gheata dintre ei. Deseori el merge la teatru insotit de colegi, pe care uneori ii mai si "mediteaza". Dar cel mai mult ii place lui Iulian sa citeasca. De la biblioteca pentru deficienti de vedere din Bucuresti, pe care o frecventeaza ades, imprumuta carti de filosofie, beletristica si analiza psihologica, declarand ca este "fan" Mircea Eliade. Acasa asculta ore in sir "muzica buna", J.M.Jarre, Vangelis si Pink Floyd fiind printre preferintele lui. "Ne straduim sa-i mentinem un echilibru psihic pentru a-si termina facultatea. Sper ca dupa aceea sa mai incercam o operatie, poate are sanse sa-si recapete vederea macar la un ochi", ne spune dna Lesneanu. Dar si asa Iulian va ajunge cu siguranta acolo unde si-a propus, pentru ca este ambitios si tenace. "Fara sprijinul familiei nu m-as fi descurcat. Mama imi este mereu aproape si ma face sa ma simt un om normal. De pe vremea cand vedeam mi-au ramas in minte chipurile parintilor, stiu cum arata florile si soarele". O lumina calda invaluie chipul tanarului dornic sa reuseasca singur in viata.