Formarea sistemului solar

Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie in mijlocul apelor si sa desparta apele de ape." Si a fost asa: Dumnezeu a facut taria si a despartit apele cele de sub tarie de cele de deasupra tariei. Si Dumnezeu a numit taria "cer". Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua.

Am vazut intr-un numar anterior ca, desi incredibil, in spatiul cosmic exista cantitati uriase de apa sub forma ghetei. Numai in sistemul nostru solar exista peste 1000 de miliarde de comete in norii Oort de la limita lui, plus planetele gigantice si satelitii care graviteaza in jurul lor. In comparatie cu aceasta apa, pe pamant se gaseste doar o picatura dintr-un ocean.

Conform teoriei cosmologice acceptate dupa anii 70, soarele si planetele s-au format aproape in acelasi timp dintr-un vast nor de gaze si praf, numit nebuloasa primordiala. Cu circa 5 miliarde de ani in urma, datorita gravitatiei s-a declansat un proces de incalzire a nebuloasei atat de intens incat a avut ca efect "aprinderea" nucleelor de hidrogen, declansand o reactie termonucleara, care continua si astazi si este sursa caldurii si luminii solare. Astfel de nebuloase, in diverse stadii de formare stelara, au fost identificate de astronomi in diferite constelatii.

Dupa ce din nebuloasa solara s-a izolat soarele, a ramas o cantitate uriasa de materie – gaze - care a format in jurul acestuia nebuloasa solara. Din aceasta nebuloasa, in anumite conditii speciale, cum afirma Atlasul de Cosmologie Cambridge, nu s-au format stele duble sau triple, asa cum este de fapt tendinta naturala, ci surprinzator, planete, printr-un proces care aminteste de cel al condensarii vaporilor de apa in picaturi. Inainte de formarea planetelor, nebuloasa solara umplea toata regiunea din jurul soarelui perntru ca, prin "condensarea" nebuloasei sa apara condensarea de materie sub forma de planete, sateliti ai acestora, asteroizi, comete si praf cosmic.


Corespondenta textului biblic cu teoria stiintifica
"Apele de deasupra tariei" (cerului) sunt cele din cometele aflate la limita sistemului solar si in uriasele planete indepartate. "Apa de sub tarie" este apa terestra, iar "cerul" este spatiul cosmic care le desparte.

Dincolo insa de aceasta coincidere a celor doua texte, unul revelat, altul rezultat al cercetarii din ultimele decenii a spatiului cosmic, extrem de importanta este concluzia oamenilor de stiinta ca formarea sistemului solar nu a fost o evolutie normala a nebuloasei solare. Ei recunosc ca a fost chiar un fenomen care a presupus o combinatie specifica de conditii ce nu exista in mod normal. Chiar si dupa aparitia acestor conditii speciale si declansarea formarii de mici planetoizi, era foarte posibil ca acestia sa nu continue sa creasca pana la stadiul de planete, cum s-a intamplat cu puzderia de asteroizi care se rotesc in jurul soarelui.

Rezultat al unei serii lungi de evenimente exceptionale, formarea sistemului solar, si deci a Pamantului, este acceptata in stiinta ca o fericita coincidenta. Credinciosul insa gaseste in textul biblic o explicatie – singura de altfel – care inlocuieste intamplarea cu interventia lui Dumnezeu in conformitate cu planul divin. Pentru ca doar cineva care din afara a conceput, si apoi a pus in aplicare proiectul universului, poate sa intervina pentru a-l indrepta in directia dorita, fortand ceea ce sunt, la un moment dat, "conditiile interne" ale acestuia.


Dupa Nathan AVIEZER – "La inceputuri"