Centenar Jules Verne

Anul 2005 este anul in care se comemoreaza o suta de ani de la moartea legendarului scriitor Jules Verne. Creator al unor mituri si legende, Jules Verne este, el insusi, o legenda a literaturii si stiintei mondiale. Romanele scriitorului care a trait in secolul al XIX-lea au prezis aparitia submarinelor, a avioanelor si chiar a aselenizarii.

Dotat cu o puternica imaginatie si o intuitie extraordinara asupra potentialului tehnologiei, francezul Jules Verne este autorul primelor romane SF din lume. Aventurile globetrotterului Phileas Fogg sau ale capitanului Nemo in submarinul sau Nautilus au anticipat multe dintre descoperirile facute ulterior de stiinta.

Jules Verne nu a fost fascinat doar de spatiul cosmic si de adancurile oceanului. Placandu-i pesterile si tunelurile, a incercat sa isi imagineze cum ar fi sa patrunzi in lumea de dedesubt. La vremea cand Jules Verne scria "O calatorie spre centrul Pamantului", geo-stiintele erau abia in fasa si se stia foarte putin despre alcatuirea Pamantului si elementele sale constituente. Existau mai multe ipoteze decat date confirmate. Desi fantastica lume subterana a lui Verne nu corespunde cu modelele geofizice contemporane, este o imagine impresionanta a nivelului atins de stiinta in timpul vietii marelui scriitor.

Incurajat de Alexandre Dumas

Jules Gabriel Verne s-a nascut la Nantes pe 8 februarie 1828. Fiu de avocat, se supune dorintei tatalui sau de a studia Dreptul, mai intai in Nantes, iar din 1848 in Paris. In capitala Frantei intra in contact cu cercurile literare, unde face cunostinta cu Alexandre Dumas, care il incurajeaza sa scrie. Curand ajunge sa fie mai interesat de teatru decat de Drept si incepe sa scrie.

Pentru a se putea intretine, Verne devine broker, o cariera care nu il atragea, dar care era menita sa-i asigure o stabilitate financiara, ulterior consolidata, in 1857, prin casatoria cu o vaduva, Honorine. In 1861, s-a nascut singurul lor copil, Michel Jean Pierre Verne.

In 1862, cariera lui Jules Verne lua o intorsatura neasteptata. Exista o legenda conform careia, pe scarile Bursei din Paris, Verne le-a spus asociatilor sai: "baietii mei, cred ca va voi abandona. Am o idee asemanatoare lui Emile Girardin, care a spus ca orice om ar trebui sa faca avere. Astfel, am scris un alt fel de roman, iar daca va avea succes, va fi ca o mina de aur neexplorata pana acum. In acest caz, voi scrie si alte romane de acest gen, in timp ce voi o sa cumparati in continuare actiuni. Cred ca voi castiga mai multi bani ca voi". Auzind aceasta, prietenii sai au izbucnit in ras, insa el a replicat: "Radeti, prieteni, vom vedea cine rade la urma". Este dificil de spus daca aceasta legenda este adevarata, insa, intr-adevar, Jules Verne a inventat un nou tip de roman, care i-a adus faima si bani.

Verne isi petrece anii urmatori mai mult in calatorii, pe care le documenteaza cu o meticulozitate stiintifica. Devine membru activ al Societatii pentru Promovarea Calatoriilor Aeriene si isi sprijina cu entuziasm un prieten care planuia o calatorie in balon. Din pacate, proiectul s-a soldat cu moartea prietenului. Aceasta tragedie personala avea sa stea la baza primului roman al lui Verne, "Cinci saptamani in balon", publicat in 1863 si care s-a bucurat de un mare succes. In anii care au urmat, scriitorul lucreaza la o intreaga serie de romane de aventuri, stranse si publicate in cele din urma sub titlul "Calatorii extraordinare" (Voyages Extraordinaires).

In timp ce isi scria romanele, Verne a gasit timp pentru o lucrare geografica si a strans informatii stiintifice din geografie, zoologie si tehnologie. Numarul fiselor sale personale ajunsese sa depaseasca 20.000.

Lucrari traduse in 148 de limbi

Cu 150 de ani in urma, multe dintre realizarile tehnologiei moderne - de la explorarea spatiului pana la vehiculele actionate de energia nucleara - erau de neconceput. Parea imposibil, de exemplu, ca omul sa ajunga pe Luna. Aselenizarea (unul din subiectele favorite ale lui Verne) este exemplul perfect al abilitatii sale de a schita utopii stiintifice care, in cele din urma, au devenit realitate.

Romanele francezului apar intr-o perioada cand publicul era fascinat de stiintele naturii si descoperirile stiintifice. Verne, care acorda o mare importanta cercetarilor meticuloase, stia cum sa exploateze la maximum credinta cititorilor sai in progres si tehnologie. Romanele sale, un amestec de bizar, fantastic si speculatii stiintifice credibile, au captivat imediat imaginatia publicului. Lucrarile lui au fost traduse in 148 de limbi si practic devorate de cititori din toate colturile lumii.

Un vizionar

Desi multa lume crede ca Verne a fost un om de stiinta si un calator infocat, adevarul este ca el nu a fost nici una, nici alta. Cand a scris "Cinci saptamani in balon" Verne nu avea nici un fel de cunostinte despre acest tip de navigare si nici macar nu fusese vreodata in Africa. Se crede ca s-a inspirat din diverse lucrari, cum ar fi cele ale lui Allan Edgar Poe.

A publicat numeroase romane care ii creau acestuia o imagine optimista, de suporter credincios al progresului stiintific, ceea ce nu este chiar adevarat. Chiar si el a avut dubii in ceea ce priveste efectele "excesului de tehnologie" asupra vietii umane.

In anul 1863, el a scris cartea "Parisul in secolul XX", un roman in care este vorba despre un tanar care traieste intr-o lume a viitorului, dominata de zgarie-nori de sticla si otel, trenuri de mare viteza, automobile, calculatoare si retele de comunicatie mondiala. In carte, eroul nu isi poate gasi fericirea in acel mediu atat de "tehnologizat", ceea ce duce la un final tragic. Din pacate sau din fericire, publicistul lui Verne, Hetzel, care ii era si prieten apropiat, a refuzat sa-i publice aceasta carte, sustinand ca ii poate aduce prejudicii carierei acestuia. Pe marginea manuscrisului, Hetzel a notat: "asteapta 20 de ani pana sa scrii aceasta carte. Nimeni nu-ti va crede acum profetiile, nimanui nu ii va pasa de ce ai scris tu". Verne a urmat sfatul lui Hetzel si manuscrisul a fost incuiat intr-un seif, unde a zacut pana in anul 1989, cand a fost descoperit de catre stra-nepotul lui Verne. Se pare ca aceasta lucrare ilustra partea pesimista a scriitorului, care nu a mai iesit niciodata la suprafata in operele sale.

"Toti suntem copiii lui Jules Verne"

In 1872, Verne a finalizat cel mai popular roman al sau din timpul vietii "Ocolul pamantului in 80 de zile". Acest roman nu numai ca a fost un succes, dar a si fost pus in scena de cateva ori in timpul vietii lui Jules Verne. Astfel, autorul, care a scris piese de teatru in tinerete, a fost extrem de fericit.

Anul '88 a fost un an dificil pentru Jules Verne. La data de 9 martie, nepotul scriitorului, Gaston, a tras doua focuri asupra sa. Unul dintre gloante nu l-a atins pe Verne, insa celalalt i-a intrat in picior. Rana s-a vindecat incet, iar de atunci, Jules Verne a schiopatat tot restul vietii. Este neclar motivul pentru care Gaston si-a atacat unchiul, dar se pare ca acesta avea probleme psihice. Dupa atac, el a fost internat intr-un azil, unde a stat pana la sfarsitul vietii.

Jules Verne a continuat sa scrie romane pana la moartea sa din 24 martie 1907, la varsta de 77 de ani. Cele mai multe dintre acestea au fost editate de fiul sau, Michael, care s-a ocupat si de lucrarile neterminate ale tatalui sau. Jules Verne a scris peste 70 de romane si a creat sute de personaje fantastice.

Peste ani, despre acest autor fascinant, scriitorul de SF Ray Bradbury a declarat ca "intr-un fel sau altul, toti suntem copiii lui Jules Verne". La randul sau, amiralul Richard Byrd a declarat, cu putin inainte sa ajunga la Pol ca "Jules Verne m-a ghidat in calatoria mea". William Beebe, unul dintre primii exploratori ai adancurilor marine, a devenit interesat de oceanografie din cauza lecturii, cand era mic, a romanului "20.000 de leghe sub mari". Robert Goddard, care este considerat a fi parintele rachetelor, a fost un avid cititor Jules Verne, atunci cand era copil.