Atlantida in Carpati?

In urma cu doua mii patru sute de ani, filozoful grec Platon evoca fabuloasa istorie a Atlantidei, un pamant al sperantei disparut.

De atunci, acest subiect pasionant a fost abordat in zeci de mii de texte, care plasau continentul pierdut in peste saizeci de locuri de pe glob - din Oceanul Atlantic pana in nisipurile Saharei si la poli. Partizanii teoriilor teozofice si ezoterice au intrat si ei in scena, alimentand rezervele si suspiciunile lumii stiintifice.
Recurgand la descoperirile recente ale geologiei, oceanologiei si vulcanologiei, facand apel la astronomie si geofizica, Pierre Carnac (pseudonim al cercetatorului roman D. Todericiu) isi propune si reuseste sa faca in volumul "Atlantida, autopsia unui mit", aparut la editura Humanitas, autopsia mitului Atlantidei, pentru a extrage adevarul ascuns in miezul legendei. De doua secole, un veritabil potop de opere de fictiune avand ca tematica Atlantida, atlantii sau chiar celelalte Atlantide, continua sa dainuiasca. Surpriza pentru noi, romanii, a venit insa din partea unui istoric de la inceputul veacului al XX-lea, Nicolae Densusianu, care a identificat Atlantida in mijlocul Carpatilor. Mai exact, in Valahia din Evul Mediu, unul din cele trei state istorice romanesti. O intindere continentala de pamant, limitata de Dunare la sud si de Muntii Carpati la vest si la nord. Demonstratia, bogata in referinte istorice, e semnata de eruditul roman Nicolae Densusianu, care a publicat o lucrare voluminoasa, "Dacia preistorica", la Bucuresti, in anul 1913. Muntele Atlas era figurat in aceasta carte in Carpatii Meridionali, o formatiune stancoasa, pe unul din varfurile lor fiind banuita a fi statuia lui Atlas pe cale de a sustine firmamentul. Din pacate, Atlas de la munte, rege al atlantilor de la picioarele Carpatilor, spre anul 6000 i.H. (conform viziunii autorului), nu a domnit niciodata in Dacia!
In secolul al XVIII-lea, americanul James Harrington a luat Atlantida drept model in romanul sau, intitulat "Oceania", destinat sa promoveze o viziune politica republicana (parte din sugestiile sale se regasesc in cateva articole ale tinerei Constitutii americane). Deplasand acest popor in Irlanda, desemnata sub apelativul Panopea, se repopula astfel o tara pustie prin puternica emigrare spre America si li se oferea englezilor nesperatul prilej de a avea alaturi de ei un popor ingenios si mult mai usor de administrat decat neimblanzitii irlandezi. In secolul al XIX-lea, filosoful englez Ruskin a folosit soarta tragica a Atlantidei spre a oferi un exemplu oamenilor de afaceri englezi pentru a combate pericolul social reprezentat de revolutia industriala. Laureat al premiului Nobel din 1912, scriitorul german Gerhart Hauptmann (1862-1946) a urmat marea tema literara moderna a dezechilibrului spiritual si a raului existential intr-un roman intitulat "Atlantis". Avocat literar al Atlantidei atlantice, Jules Verne (1828-1905) a transformat-o intr-un adevarat Pompei submarin, luminat de incandescenta lavei unui vulcan in eruptie pe fundul oceanului, care se expune uimirii capitanului Nemo in romanul "Douazeci de lege sub mari", publicat in anul 1869. (adaptare de Alexandru Catalan dupa "Atlantida, autopsia unui mit").