Asculta povestea cu imagini animate!

Era odata o vulpe vicleana, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi. Facandu-se ziua alba, vulpea iese la marginea drumului si se culca sub o tufa, gandindu-se ce sa mai faca, ca sa poata gasi ceva de mancare. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte, ii vine miros de peste. Atunci ea radica putin capul si, uitandu-se la vale, in lungul drumului, zareste venind un car tras de boi.

— Bun! gandi vulpea. Iaca hrana ce-o asteptam eu. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului, ca si cum ar fi fost moarta.

Carul apropiindu-se de vulpe, taranul ce mana boii o vede si, crezand ca-i moarta cu adevarat, striga la boi: Aho! Aho! Boii se opresc.

Taranul vine spre vulpe, se uita la ea de aproape si, vazand ca nici nu sufla, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?!

—Tii!... ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa, apuca vulpea de dupa cap si, tarand-o pana la car, se opinteste si-o arunca deasupra pestelui. Apoi striga la boi: "

—Hais! Joian, cea! Bourean. Boii pornesc.

	Pagina 1 din 3	2  3