Cei doi frati mai mari, mandri si siguri pe ei, incearca sa-si dovedeasca iscusinta, dar esueaza. Mezinul, cel mai bland si mai sfios, isi ia inima in dinti si pleaca in cautarea norocului, cu binecuvantarea tatalui sau. Pe drum, intalneste un cersetor, care se dovedeste a fi Sfantul Duminica. Acesta ii da sfaturi pretioase si il indruma sa ia cu el calul si armele tatalui sau din tinerete.
Mezinul asculta sfaturile si, cu ajutorul calului sau fermecat, trece peste primele pericole din drumul sau, printre care o padure bantuita si o serie de capcane care ar fi putut sa-i fie fatale. Totul pare sa mearga bine, dar destinul ii rezerva o lovitura grea: intalneste un om strain, pe nume Spanul, care, printr-un siretlic, il pacaleste sa-i jure credinta si sa-i devina slujitor. Mai mult, Spanul ii fura identitatea, pretinzandu-se el insusi nepotul craiului.
Astfel incepe adevarata incercare pentru mezin, acum cunoscut sub numele de Harap-Alb, care inseamna „sluga alba”. Desi umilit si supus vointei Spanului, Harap-Alb nu isi pierde bunatatea si curajul. In slujba Spanului, eroul trece prin incercari grele, dovedind ca, desi este un simplu slujitor, sufletul sau este cel al unui adevarat print.
In calatoria sa, Harap-Alb intalneste o serie de tovarasi neobisnuiti, fiecare cu daruri iesite din comun: Gerila, care poate aduce frigul oriunde, Flamanzila, care poate manca tot ce-i cade in mana, Setila, ce poate bea rauri intregi, Ochila, care vede la mari distante, si Pasari-Lati-Lungila, capabil sa se intinda peste munti. Cu ajutorul lor, Harap-Alb reuseste sa indeplineasca sarcini aparent imposibile, precum aducerea sarii in imparatie sau prinderea unui cerb fermecat cu pielea impodobita in aur.
Cea mai mare provocare vine atunci cand Spanul ii cere sa aduca pe fiica imparatului Ros, o fata mandra si neimblanzita, pentru a o lua de sotie. Harap-Alb reuseste sa o convinga sa-l urmeze, iar pe parcurs, cei doi se indragostesc. Fata, insa, intuieste ca Harap-Alb este adevaratul erou, iar Spanul doar un impostor.
Cand adevarata identitate a lui Harap-Alb este descoperita, Spanul, furios, incearca sa-l omoare. Dar Harap-Alb este salvat de calul sau fermecat, care il protejeaza in ultima clipa. Cu ajutorul tovarasilor sai si al Sfantului Duminica, Harap-Alb scapa de vraja Spanului, care este pedepsit pentru faptele sale.
Povestea se incheie cu triumful binelui. Harap-Alb isi recapata demnitatea, iar imparatul Verde il recunoaste ca mostenitor. El se casatoreste cu frumoasa fiica a imparatului Ros, iar la nunta se organizeaza o mare sarbatoare. Asa cum spune povestea, „tot romanul sa se veseleasca”.
|