|
- Pe un ban de aur si o sticla de tuica – zise ariciul.
Iepurele se uita batos la arici, iti rasuci mustata. Dupa
care intinse laba catre arici si spuse:
- Bine, fie, sa ne intrecem!
- Ei, pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva, sa
ma iau la intrecere cu stomacul gol. Mai intai merg acasa sa mananc ceva, si ne
intalnim peste jumatate de ora.
Iepurele nu spuse nimic, asa ca, ariciul o lua spre casa.
De cum ajunse acasa, striga:
- Femeie, unde esti? Vino degraba, mergem impreuna pe camp!
- La ce treaba? – intreba femeia arici.
- Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga!
- Vai de capul tau, nenorocitule, cum sa-l intreci tu pe
iepure? Ti-ai pierdut mintile;
- Lasa asta pe seama mea. Hai, fuguta, vino cu mine.
Cum mergeau ei pe camp, ariciul asa grai:
- Vezi aratura asta?
- O vad – zise nevasta ariciului.
- Acolo vom alerga cu iepurele. Eu alerg intr-o brazda,
iepurele alearga in cealalta brazda. Tu n-ai alta treaba, decat sa stai aici,
la capatul brazdei, iar cand iepurele ajunge aici, tu sa zici: Eu am ajuns
deja!
Femeia dadu din cap ca a inteles, si porni spre capatul araturii.
Ajunse si iepurele:
- Incepem?
- Incepem! zise ariciul.
Iepurele numara:
- Unu, doi, trei si!
Iepurele porni in goana, ariciul abia iti ridica picioarele.
Dupa cativa pasi, se piti in brazda si nici nu mai misca.
Iepurele ajunse la capatul brazdei, dar femeia arici ridica,
capul din brazda si spuse: Eu am ajuns deja. Iepurele ramase mut de uimire, nu-i
venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. Nici nu banuia ca ariciul il pacali,
stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic.
- Nu-mi vine sa cred – zise iepurele. Sa alergam inca o data!
Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat
al araturii. Acolo insa il astepta ariciul. Cand ajunse, ariciul il intampina
din nou.
- Inca o data! - striga iepurele, si o lua iar la goana.
- Din partea mea, putem alerga de cate ori vrei – spuse
ariciul.
Iepurele alerga cat il tineau picioarele, de vreo saptezeci
de ori, dar de fiecare data ariciul era acolo inaintea lui. Cand a simtit ca
nu-l mai tin picioarele, se dadu batut. Nu intelegea cum e posibil, dar asta e.
Ii dadu ariciului banul de aur si sticla cu tuica, dupa care se prabusi la
marginea araturii.
Ariciul lua ce castigase, merse la capatul araturii isi lua
femeia, dupa care mersera linistiti acasa. Baura cate un pahar de tuica, si traira
linistiti, dar dupa aceasta intamplare, nici un iepure nu mai face glume pe seama
picioarelor scurte ale aricilor.
| 
