|
Intr-o zi, Chirita isi pune in minte sa dea o petrecere mare, mare de tot, la care sa invite toti boierii din imprejurimi, sa-i arate cine este ea de fapt: o doamna de provincie, dar cu pretentii de mare aristocrata! Cu cateva monezi stranse de la Gulita, Chirita porneste sa-si cumpere haine „de gala” si sa angajeze cativa servitori care sa o faca sa para mai distinsa.
Cand o vedeau pe strazile prafuite ale targului imbracata in rochii cu volane si matasuri tipatoare, satenii chicoteau pe ascuns. Dar Chirita, prea sigura de frumusetea si eleganta ei, trecea fara sa observe cum toti isi puneau mana la gura de ras.
Pregatirile erau in toi: masa de banchet era aranjata, lautarii erau adusi sa cante, iar Chirita facea lista de invitati cu mare grija, fiind atenta sa-i adauge doar pe cei mai importanti oameni din provincie. Mai ales ca ea avea si alte ambitii: sa-si marite fata, Luluta, cu un om „cu stare” si „rang mare”. Pentru Chirita nu conta daca tanarul era om de treaba sau nu; important era sa fie respectat in sat si sa aiba destule averi.
In ziua cea mare, oaspetii sosesc in casa Chiritei, unii curiosi, altii doar pentru a rade pe ascuns de farafastacurile boieroaicei. Petrecerea incepe, iar Chirita, mandra de aranjamentele ei, umbla de colo-colo, incercand sa para o gazda sofisticata. Totusi, gafele ei incurcatete si limba stalcita i-au facut pe musafiri sa rada de multe ori in barba.
In mijlocul petrecerii, Chirita face cunostinta cu un boier tanar, care i se pare potrivit pentru Luluta. Cand acesta insa refuza, Chirita, jignita, izbucneste intr-o tirada de insulte si certuri. Spectacolul ridicol ii dezvaluie lipsa de maniere si adanceste hohotele de ras ale invitatilor. Desi Chirita incerca din toate puterile sa arate ca este o doamna, lumea pleaca de la petrecere convinsa ca intre pretentiile ei si realitate era o prapastie imensa.
Seara se incheie cu Chirita nervoasa si hotarata sa-si incerce din nou norocul in alta parte. Pe cand oaspetii povestesc si rad de incercarile ei ridicole, Chirita ramane ferma in ambitiile ei: este convinsa ca este destinata pentru lumea inalta si ca nu va renunta pana cand nu va fi recunoscuta ca o adevarata „doamna de oras”.
Astfel, Chirita ramane o imagine a vanitatii si a lipsei de autenticitate, o femeie care vrea sa para ceea ce nu este, oferindu-le tuturor celor din jur un prilej de a reflecta asupra importantei modestiei si a firescului.
Si astfel se termina povestea lui Chirita, o boieroaica provinciala cu vise mari, dar fara intelegerea adevaratei nobleti.
SFARSIT.
|
