Cioc-cioc! se aude la usa Sfantului Petru. In fata usii, nimeni. Peste 5 minute, iar "cioc-cioc". Sf. Petru deschide iar, se uita in jur: nimeni. Iar "cioc-cioc". De data asta, Sf. Petru era pregatit: ascuns dupa usa, smulse usa cu putere si apuca, astfel, sa-l vada pe unu' care tocmai disparea... Hm, tu te tii de prostii, bati la usa si te joci cu nervii mei, nesimtitule?! ii zise Sf. Petru. La care omul, departandu-se in mare viteza, insa cu mare tristete in glas, raspunse: Ce sa faaaac, daca astia ma tot resusciteaza?!?