NU DROGURILOR!
|
OPINII
1. Tipuri de consumatori
a) ocazionali
b) "de weekend"
c) toxifilici
d) tocxicomani
2. Depistarea
3. Efectele biocomportamentale
a) narcotice
b) sedative
c) stimulante
d) halucinogene
4. Preventia
a) Preventia primara
b) preventia secundara
5. Psihoterapia
Preventia consumului de droguri
Sempronia Filipoi, Mariana Iancau
Sempronia Filipoi, Psiholog Doctor
Catedra Psihiatrie Infantila - U.M.F. Cluj Napoca
Mariana Iancau, Doctor in Medicina
Sef de lucrari - Catedra Medicina de Familie - U.M.F. Cluj-Napoca
Disponibilitatea de experimentare a drogurilor este in continua crestere,
cu toate ca incercarile de prevenire nu sunt noi (existau inca din vremea
prohibitiei, in America anilor 1920-1933). Programele eficiente de prevenire
trebuie sa tina cont, in primul rand, de cauzele consumului de droguri, de
factorii ce conduc la parcurgerea traseului de la "ocazie" la obisnuinta,
la toleranta si, respectiv, la dependenta. Cercetari foarte diverse, de la
cercetarea genetica de ultima ora pana la cea sociologica sau psihologica
focalizeaza acesti factori.
Se presupune, de pilda, ca dopamina ar fi responsabila pentru dependenta fata
de toate drogurile, dar nu este inca cert daca exista sau nu un deficit de
dopamina la dependenti, aparut, probabil, din cauza unor mutatii genetice.
Interventia si atitudinea sociala vor tine cont de asemenea descoperiri.
Programele de preventie trebuie diferentiate in functie de tipurile de droguri,
de caracteristicile de varsta, sociale si educative ale consumatorilor. Practic,
eficienta este asigurata de individualizarea programelor, ceea ce reprezinta
un ideal greu realizabil.
Tipuri de consumatori
In functie de gravitate se impart in urmatoarele categorii:
A. Ocazionali (consuma doze moderate, in
"ocazii exceptionale", motivate ca scop recreativ sau experimental).
Exista riscul de a trece de la folosirea intermitenta la cea constanta. Intereseaza
mai ales starile emotionale determinate de drog.
B. "De weekend" (consuma doze
mari, luate intermitent, la sfarsit de saptamana, cu scopul de a "uita"
dificultatile existentei sau esecurile vietii cotidiene). Apare sentimentul
de vinovatie si chiar de auto-ura. Creste riscul de a trece la folosirea regulata
a unor doze mai mari. Se instaleaza un ciclu de trairi emotionale: consum-
culpabilizare - remuscare - nevoie de consum crescut.
C. Toxifilici (consum regulat, de doze moderate,
cu convingerea iluzorie ca "se poate lasa oricand").
Consumul aproape zilnic indica existenta unei probleme de natura chimica,
care conduce la dependenta sau la nevoia de droguri mai puternice. Abstinenta,
chiar daca are loc, nu dureaza.
D. Toxicomanii (consuma doze mari, regulate,
droguri diferite). Dependenta este clara, afecteaza progresiv viata sociala,
starea materiala, existenta, in general. Argumentele morale sau rationale,
dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot inlatura nevoia
de drog.
Consumul de droguri nu exclude comorbiditatea depresiei, a tulburarilor de
conduita, a altor tulburari mentale ce impun consult psihiatric sau a unor
boli cronice ori infectioase. [sus...]
Depistarea
Se considera ca nu exista o explicatie unica pentru consumul de droguri. Semnele
directe sunt putine, ceea ce face dificila depistarea certa. Modul de viata
se schimba si se remarca prin:
absenteism la scoala sau in activitatea profesionala;
scaderea randamentului (lipsa concentrarii, pierderea memoriei);
modificari bruste de dispozitie fizica (oboseala, somnolenta excesiva) si
afectiva (de la fericire la tristete);
halucinatii;
irascibilitate;
agresiune;
dezinteres pentru hobby-uri, pentru munca, pentru prieteni mai vechi;
minciuna (imprumuturi nejustificate, intoarceri nocturne acasa, prietenii
dubioase);
sustragere de bani sau de obiecte din casa;
pete sau semne de intepaturi pe corp sau haine;
un miros particular, infatisare fizica precara;
posesie de substante (sub forma de prafuri, tablete, capsule), seringi,
ace.
In mod obisnuit, in familie, cea mai mica banuiala declanseaza reactii, acuze
exagerate si conflicte.[sus...]
Efectele biocomportamentale
In functie de modul de utilizare si de persoana care le consuma, efectele
variaza astfel:
Narcotice
Euforie
Ameteala
Scadere a ritmului respirator
Constrictie pupilara
Greata
Sedative
Vorbire neclara
Dezorientare
Comportamente asemenea starii de ebrietate, fara miros de alcool
Stimulante
Alerta, excitatie
Euforie
Puls accelerat
Hipertensiune
Insomnie
Halucinogene
Iluzii, halucinatii
Perceptie alterata a timpului si a distantei
Euforie
Apetit crescut
Comportament dezorientat [sus...]
Preventia
Programele de preventie actioneaza fie la nivelul colectivitatii -
programe generale, fie intr-o populatie selectionata dupa
factorii de risc - programe selective, fie focalizat pe persoane ce manifesta
deja un risc crescut - programe tintite.
Informatia preventiva despre efectele negative ale consumului de droguri
este in concurenta permanenta cu faptul ca tendinta de a se
droga este simptomul unor tulburari mai generale, care implica
particularitati psihologice foarte bine individualizate, cum sunt: inabilitatile
de adaptare; gestionarea insuficienta a hetero- sau autoagresivitatii; inabilitatile
de comunicare; dificultatea de a alege, de a decide; sugestibilitatea crescuta
la influentele din mediu; incapacitatea de a se confrunta cu stresul si
de a rezolva problemele de viata; tendintele hedonice; mecanismele psihologice
de autoaparare insuficiente. La acestea se adauga factorii biologici si
sociali care induc comportamentul disfunctional de consum.
Daca dificultatile personale amintite mai sus nu pot fi depasite prin comportamentul
obisnuit, atunci sunt de dorit, pentru consumator, efecte precum euforia,
excitatia, halucinatiile, alterarea perceptiei timpului si spatiului, obtinute
prin drogare, ele diminuând sentimentul neadaptarii. Acestea reprezinta
o motivatie intrinseca foarte serioasa.[sus...]
Preventia primara se adreseaza celor ce
nu prezinta comportament adictiv.
Primul factor de preventie este informarea asupra efectelor negative exercitate
de consumul moderat, respectiv de excesul de drog, la care se adauga constientizarea
factorilor de risc personali (de exemplu, contagiunea sociala, bagatelizarea
efectelor, ignorarea propriilor probleme de adaptare).
Al doilea factor de preventie presupune angajarea prealabila a persoanelor
cu risc de consum (mai ales a adolescentilor) in activitati care sa le satisfaca
anumite trebuinte psihologice, experiente si sentimente de recompensa morala,
pentru ca, ulterior, sa aiba o atitudine de evitare sau de indiferenta fata
de tentatia drogurilor. Sugeram astfel de activitati: (a) exercitii de relaxare,
dans, sport, antrenare a miscarilor, instruire dietetica si nutritionala
(favorizeaza experienta starii de bine fiziologic); (b) masaj, exersarea
coordonarii miscarilor, constientizarea echilibrului, pozitiei corpului,
controlul micromuscular, inclusiv exprimarea privitor la activitatea sexuala
(imbogatesc experienta senzoriala); (c) exercitii de autocunoastere, consiliere
psihologica (amplifica experienta emotionala); (d) implicarea in activitati
comunitare, in discutii, activitati de grup, vizand increderea in ceilalti
si in sine, respectul reciproc, valorile sociale (pentru o experienta sociala
corecta); (e) practicarea picturii, muzicii, exprimarii, comunicarii artistice,
in general, activitati tip hobby, jocuri, lecturi (pentru a experimenta
recompensele intelectuale si creatoare); (f) rugaciune, meditatie, contemplare,
literatura religioasa sau filosofica, cursuri de etica si morala pentru
clarificarea propriului sistem de valori (pentru a avea experiente spirituale,
filosofice).
Al treilea factor este consilierea psihologica a membrilor familiei. Atitudinea
adecvata preventiva sau fata de un membru de familie deja suspectat de consum
va tine cont de urmatoarele recomandari :
a nu reactiona exagerat la banuieli, amplificand problemele;
a deschide subiectul despre drog intr-o discutie rationala, linistita, cu
tact si rabdare;
a utiliza tehnici eficiente de comunicare si interactiune intre membrii
familiei pe baza unor atitudini consecvente, suportive;
a avea expectante clare de comportament, conforme cu posibilitatile reale
ale membrilor familiei;
a monitoriza, mai ales comportamentul copiilor, extrafamilial;
a corecta conceptiile gresite, "miturile" achizitionate de la
colegi sau mass-media;
a favoriza autoevaluarea pozitiva, laudând eforturile, realizarile, fixarea
unor scopuri realiste, evitand comparatiile nefavorabile;
a sprijini dezvoltarea unor valori solide, pentru a lua decizii corecte
in raport cu presiunile mediului;
a dovedi intelegere, interes si ajutor, criticand faptele negative, nu persoana;
a evita conflictele, ostilitatea, pedepsele, perfectionismul in educatie;
a nu oferi chiar in familie modele de consum care sa influenteze indirect
perceptia despre droguri in general;
a incuraja exersarea atitudinilor de refuz;
a contacta familii cu probleme similare si persoane recuperate;
a dezvolta abilitatea psihologica de a recunoaste din timp momentul aparitiei
unei disfunctionalitati in familie.
Toate aceste recomandari cer un antrenament psihologic de consiliere.
Observatia atenta este mai obiectiva si mai discret facuta de un mediator,
medic de familie, medic sau psiholog scolar. El va evalua atat efectele obiective
ale consumului, cat si anamnestic motivatia consumatorului, precum si posibilitatile
de interventie, pornind de la conditiile psiho-sociale. In cazul adolescentilor,
este de mentionat ca suportul parental favorizeaza scaderea consumului de
droguri mai mult la baieti. Fetele, mai ales daca au rezultate scolare slabe,
sunt influentate preponderent de parerea colegilor. [sus...]
Preventia secundara
In fazele initiale ale consumului, pacientul va fi incurajat sa solicite
ajutorul terapeutic pentru a nu progreseza spre dependenta. Psihologii,
psihiatrii, asistentii sociali pot fi antrenati pentru a acorda un asemenea
ajutor. In prezent, in Romania, acesta este un sector prea putin organizat.
In cazul fazelor initiale este important ca pacientul sa doreasca sa se
schimbe si sa nu fie pasiv, trimis la terapie fara voia lui. Chiar si un
dependent de drog simte nevoia sa aiba un anumit grad de libertate.[sus...]
Psihoterapia
Terapia medicamentoasa vizeaza dependenta fiziologica.
Nu s-au elaborat metode psihoterapeutice specifice de interventie, ci s-au
adaptat tehnici folosite in general. In psihoterapia individuala se utilizeaza
tehnici de relaxare progresiva sau metode de management al stresului. In
cazurile cand este asociata depresia se va utiliza terapia specifica. Când
consumul de drog apare ca o nevoie de separare de familie, de castigare
a independentei va fi aplicata psihoterapia de familie.
Psihotereapia de grup este mai dificila pentru ca trebuie controlate negativismul,
comportamentele ostentative, provocatoare, recaderile, loialitatea fata
de contactele "de strada". Este utila intalnirea cu ex-dependentii
de drog. Se recomanda ca grupurile sa fie omogene. [sus...]
|
|