Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
In insulele Galapagos traieste un micut peste, Diolomus, cu o lungime de 5 cm ce prezinta o mare curiozitate: are patru ochi. Ochii sai sunt asezati pe verticala de asa maniera incat el poseda de fapt patru organe optice bine definite si profilate. Acest peste mai are o caracteristica unica, inotatoarele lui lungi ii permit sa "topaie" aproape ca o broasca. Sursa: Enciclopedia de Biologie - Editura All
› vrei mai multBancul zilei
Pe bancile de steptare 2 batrini la cabinetul neurologic intra in discutie cu tremur de brate evident.
- Ce te supara omule, intreaba primul.
- Ma supara faptul ca sunt pus pe drumuri la varsta mea si abia mai merg, imi tremura tot corpul.
- Daca nu ai baut mult aseara, poate ai capatat boala Parkinson.
As fi bucuros, mai bine sa am parkinson decat alzhaimer, vars un pic din pahar cand il duc la gura, decat sa uit unde am pus sticla.
Shop Clopotel.ro
34.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
EgipetulNilul misca valuri blonde pe campii cuprinsi de maur,Peste el cerul d-Egipet desfacut in foc si aur; Pe-al lui maluri galbii, sese, stuful creste din adanc, Flori, juvaeruri in aer, sclipesc tainice in soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte rosii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plang. Si prin tufele de maturi, ce cresc verzi, adance, dese, Pasari imblanzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Inecat de vecinici visuri, rasarit din sfinte-izvoara, Nilul misc-a lui legenda si oglinda-i galben-clara Catre marea linistita ce ineaca al lui dor. De-a lui maluri sunt unite campii verzi si tari ferice; Memfis colo-n departare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stanca pe stanca, o cetate de giganti - Sunt gandiri arhitehtonici de-o grozava maretie! Au zidit munte pe munte in antica lor trufie, I-a-mbracat cu-argint ca-n soare sa luceasca intr-un lant Si sa para rasarita din visarile pustiei, Din nisipuri argintoase in miscarea vijeliei, Ca un gand al marii sfinte, reflectat de cerul cald S-aruncat in departare... Colo se ridic' trufase Si eterne ca si moartea piramidele-uriase, Racle ce incap in ele epopeea unui scald. Se-nsereaza... Nilul doarme si ies stelele din strunga, Luna-n mare isi arunca chipul si prin nori le-alunga. Cine-a deschis piramida si-nauntru a intrat? Este regele: in haina de-aur ros si pietre scumpe, El intra sa vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe Al lui suflet cand priveste peste-al vremurilor vad. In zadar guverna regii lumea cu intelepciune, Se-nmultesc semnele rele, se-mputin faptele bune; In zadar caut-al vietii inteles nedezlegat. Iese-n noapte... s-a lui umbra lunga-ntins se desfasoara Pe-ale Nilului lungi valuri. - Astfel pe-unde de popoara Umbra gandurilor regii se arunca-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce patrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulite de-argint, Toat-a apei, a pustiei si a noptii maretie Se unesc sa-mbrace mandru veche-acea imparatie, Sa invie in deserturi sir de visuri ce te mint. Raul sfant ne povesteste cu-ale undelor lui gure De-a izvorului sau taina, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbata-n visuri care-aluneca in zbor. Palmii risipiti in cranguri auriti de-a lunei raza, Nalta zveltele lor trunchiuri.- Noaptea-i clara, luminoasa, Undele viseaza spume, cerurile-nsira nori. Si in templele marete, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se preumbla in vestmintele lor dalbe, Si al preotilor cantec suna-n harfe de argint; Si la vantul din pustie, la racoarea noptii bruna, Piramidele din crestet aiurind si jalnic suna Si salbatec se plang regii in giganticul mormant. In zidirea cea antica, sus in frunte-i turnul maur. Magul priivea pe ganduri in oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El in mic priveste-acolo caile lor tainuite Si cu varga zugraveste drumurile lor gasite: Au aflat samburul lumii, tot ce-i drept, frumos si bun. Si se poate ca spre raul unei ginti efeminate, Regilor patati de crime, preotimei desfranate, Magul, paza razbunarii, a citit semnul intors; S-atunci vantul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupand cu el orase, ca gigantice sicriuri Unei ginti ce fara viata-ngreuia pamantul stors. Uraganu-acum alearga pan' ce caii lui ii crapa Si in Nil numai desertul nisipisul si-l adapa, Asternandu-l peste campii cei odata infloriti. Memfis, Teba, tara-ntreaga coperita-i de ruine, Prin desert strabat salbatec mari familii beduine, Sorind viata lor de basme pe campie nisipiti. Dar s-acum turburand stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel rosu apa-ncet, incet patrunde, S-acum luna arginteste tot Egipetul antic; S-atunci sufletul viseaza toat-istoria straveche, Glasuri din trecut strabate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfada prorociri se aridic. S-atunci Memfis se inalta, argintos gand al pustiei, Inchegare maiestrita din suflarea vijeliei... Beduini ce stau in luna, o minune o privesc, Povestindu-si basme mandre imbracate-n flori si stele De orasul care iese din pustiile de jele; Din pamant si de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are care suna-n orice noapte; Nilu-n fund gradine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orasele-i deodata se trezeste si se duce Sus in curtile din Memfis, unde-n sali lumina luce; Ei petrec in vin si-n chiot orice noapte pan-in zori. |