Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Fata de albine, viespile NU isi fac rezerva de hrana, astfel toamna nu pot evita moartea. Cand scade numarul insectelor ce le alcatuiesc hrana, viespile incep sa atace fructele. Daca primavara si vara putem spune ca viespile sunt folositoare pentru ca elimina insectele daunatoare si polenizeaza florile si recoltele, toamna devin daunatoare deoarece incep sa atace fructele, cele in special foarte dulci, precum strugurii, perele, prunele sau merele dulci.
› vrei mai multBancul zilei
s-a deschis o casa de pshihologie.Intra un batran la doctor. Tataie cat ai pensia? 2500 de lei domn doctor.No, de la masa ta sa nu lipseasca legumele si fructele.Intra al doilea.Cat ai pensia tataie? 1500 de lei domn doctor.No, de la masa ta sa nu lipseasca carnea si laptele.Intra ultimul.Cat ai pensia tataie?10 lei domn doctor. Tataie aer foarte mult aer!!!!!!!!
› vrei mai multShop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
DoinaCopilo, tu esti gataDe-a pururea sa plangi! Si cand esti trista, Doino, Tu inima ne-o frangi. Dar nu stiu cum, e bine Cand plangi, ca-n urma ta Noi plangem toti, si-amarul Mai dulce ni-e asa. Si toate plang cu tine Si toate te-nteleg, Ca-n versul tau cel jalnic Vorbeste-un neam intreg. Pe fete-n faptul serii Le-ntampini la izvor, Tu singura stapana Pe sufletele lor. Le-nveti ce e iubirea Si razi cu ochi sireti, Deodat-apoi te-ntuneci Si cantece le-nveti: Sa cante ziua-n lunca Si seara cand se-ntorc, Cand triste-n pragul tinzii Stau singure si torc. Cand merg flacai la oaste Cu lacrimi tu-i petreci Si stai cu ei, ti-e mila Sa-i lasi pustii, sa pleci. Cantand le-aduci aminte De-o fata din vecini, De mame si de-ogorul Umplut acum de spini. Si cand i-omoara dorul Si-n jurul tau se strang, Pui fluierul la gura Si canti, iar dansii plang. E plin de oameni campul, Tu, Doino,-n rand cu ei. Mosnegi si oameni tineri Si tinere femei Aduna fanu-n stoguri Si snop din spice fac Din scutece copilul Cand plange-n sahaidac Te duci si-l joci pe brate Si-l culci apoi pe san, Si-i canti s-adoarma-n umbra Capitelor de fan. Din vai tu vezi amurgul Spre culmi inaintand, Pe coaste-auzi paraie Prin noapte zgomotand, Si-asculti ce spune codrul Cand plange ziua-ncet Ah, toate, Doino, toate Te fac sa fii poet. Si, singura cu turma, Privind pierduta-n zari Spui muntilor durerea Prin jalnice cantari. Pe deal romanul ara Slabit de-amar si frant. Abia-si apasa fierul In umedul pamant. Tu-l vezi sarman, si tremuri Sa-l mangai in nevoi. Si mergi cu el alaturi Cantand pe langa boi. Iar bietii boi se uita Cu mila la stapan Pricep si ei durerea Sarmanului roman. Eu te-am vazut odata Frumoasa ca un sfant, In jur stateau batranii Cu fruntile-n pamant. Cantai, ca-n vis, de-o lume Traita-ntr-alte vremi, De oameni dragi, din groapa Pe nume vrand sa-i chemi. Si-ncet, din vreme-n vreme, Batranii-n jur clipeau Si manecile hainei La ochi si le puneau. Dar iata! Cu ochi tulburi Tu stai intre voinici, Te vad cum juri si blestemi Si pumnii ti-i radici! Pribegi de bir si claca, Copii fara noroc, Tu-i strangi in codru noaptea Sub brazi pe langa foc. Si canti cu glas salbatec, Si-n jur ei canta-n cor Cantari intunecate Ca sufletele lor. Cand stii haiduci in codru Te prinzi cu ei fartat, Li-arati poteci ascunse, Pe stanci le-asterni tu pat. Cand pun picioru-n scara, Tii roibul lor de frau; Grabit, cand prind ei pusca, Scoti plumbii de la brau: Iar cand ochesc, cu hohot Tu razi, caci plumbii moi S-au dus in piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi. Ai tai suntem! Strainii Te-ar pierde de-ar putea; Dar cand te-am pierde, Doino, Ai cui am ramanea? Sa nu ne lasi, iubito, De dragul tau traim: Saraci suntem cu totii, Saraci, dar te iubim! Ramai, ca ne esti doamna Si lege-i al tau glas, Invata-ne sa plangem C-atat ne-a mai ramas! |