Enciclopedia clopotel
Introducerea prafului de pusca
Un salt de calitate exceptional in dezvoltarea armamentului a avut loc atunci cand in Europa, datorita unei cunoasteri avansate a tehnicii de topire a metalelor, a aparut ideea unei folosiri diferite a prafului de pusca (amestec de nitrat de potasiu, carbon si sulf, inventat in China in seci, dar obtinut in Europa doar in sec. XIV), care nu mai este substanta exploziva de lansat cu catapulta, ci combustibil pentru mortier (realizat cu tehnici similare celei de topire a clopotelor) pentru a arunca proiectile impotriva grupurilor inarmate si a fortificatiilor. Aparitia primelor bombarde, tot in sec. XIV, si a altor tipuri de arme de foc, transportabile sau nu, a dat nastere unei revolutii ample si pline de consecinte in domeniul razboiului si al politicii.
Armatele de cavaleri cu armuri si arme albe, legate de seniorii feudali, au apus fara drept de apel; numai monarhiile statelor nationale, pe punctul de a se naste, puteau sa tina piept unei poveri financiare reprezentate de folosirea armelor de foc, organizand eficient structurile militare legate de noul tip de armament.
Nu este intamplator faptul ca numele regelui Gustav II Adolf al Suediei, angajat in Razboiul de treizeci de ani (1618-1648) a ramas legat atat de progresele tehnice importante in cadrul artileriei, cat si de introducerea unor sisteme organice de comanda si control al trupelor armate prin aceste noi instrumente de razboi. Si dominatia pe care Europa sec. XVI a inceput sa o dobandeasca ulterior pe arii tot mai vaste ale globului trebuie corelata, cel putin partial, cu prezenta armelor de foc din arsenalele sale. Prin inventarea corabiei (noul tip de nava de razboi, inarmata cu zeci de tunuri, dispuse pe cele doua laturi ale ambarcatiunii) in sec XVI olandezii au revolutionat si razboiul pe mare, pana atunci legat de lupta corp la corp.
Armatele de cavaleri cu armuri si arme albe, legate de seniorii feudali, au apus fara drept de apel; numai monarhiile statelor nationale, pe punctul de a se naste, puteau sa tina piept unei poveri financiare reprezentate de folosirea armelor de foc, organizand eficient structurile militare legate de noul tip de armament.
Nu este intamplator faptul ca numele regelui Gustav II Adolf al Suediei, angajat in Razboiul de treizeci de ani (1618-1648) a ramas legat atat de progresele tehnice importante in cadrul artileriei, cat si de introducerea unor sisteme organice de comanda si control al trupelor armate prin aceste noi instrumente de razboi. Si dominatia pe care Europa sec. XVI a inceput sa o dobandeasca ulterior pe arii tot mai vaste ale globului trebuie corelata, cel putin partial, cu prezenta armelor de foc din arsenalele sale. Prin inventarea corabiei (noul tip de nava de razboi, inarmata cu zeci de tunuri, dispuse pe cele doua laturi ale ambarcatiunii) in sec XVI olandezii au revolutionat si razboiul pe mare, pana atunci legat de lupta corp la corp.
Sursa: Enciclopedie de Istorie Universala - Editura All